Un nou an

Si...un nou an bate la usa.Ah!Cat de tare si dureros se aude bataia!De parca trecerea timpului ar injunghia suflete,le-ar ucide.Bate bucuria si tristetea.Bate iubirea si ura.Bate viata si moartea.Se bat intre ele.Lupta.Un nou an aduce lupta.Presimt asta.Trebuie sa ma bucur si sa ma tem in acelasi timp de fiecare noua zi din viata.O teama oarecare ma imbratiseaza cu bratele sale puternice.
Cum a fost anul acesta?Schimbat.A reusit sa ma schimbe si pe mine,in bine,insa cu o intreaga lupta interioara cu propria persoana.Am luptat si..Am supravietuit.Am ajuns aici,asteptand anul viitor cu noi schimbari,iar emotiile iar ma cuprind.
Ce imi propun pentru anul viitor?Cat mai multa perseverenta in primul rand, cat mai multa lume de partea mea,cat mai buni prieteni,cat mai multa viata si desigur un lucru important:sa iubesc,ceea ce face parte din viata,insa este un lucru care trebuie mentionat intotdeauna...
Oh,timp!M-ai lasat aici neputincioasa in fata ta..
Oare ce e viata?
Oae ce e omul?
De ce ma simt?
Oare cui scriu?
Am ramas cu aceleasi intrebari..
Poate ca intr-o zi le voi gasi raspunsul...
Pana una alta astept noul an cu emotie.De fapt astept sa ma scurg...
Oh!
La multi ani,tuturor care imi cititi acest blog pe care obisnuiesc sa il numesc "Tampenie" pentru ca nu rezolva nimic...E doar o chestie pe care imi scriu sentimentele,vaietandu-ma,care nu zice niciodata daca e bine sau rau ce scriu,insa care ma lasa sa scriu...

Confuzie

Suflete,iar imi strivesti trupul!Il obosesti,il lipsesti de viata,il robesti.Ma condamni la moarte.Ce vrei de la mine?Tu nu intelegi ca vreau sa iti uit existenta?Vreau sa te inchid acolo in mine si sa ma las stapanita de ratiune,realitate,dar nu pot.Ma retine ceva. Vreau sa conduc,sa manipulez,sa seduc,nu sa ma las prada tie,suflete!De ce trebuie sa imi amintesti de fiecare data ca existi si imi aduci o mica durere tare aiurea?As putea sa o iau ca pe o durere corporala si m-ar putea vindeca un doctor.Poate chiar am nevoie de un doctor."Domn doctor ma doare inima!Spuneti-mi va rog, ce pastile as putea sa iau si poate se rezolva!" Ah,dar din pacate nu este atat de simplu.

ah,geniala seara!
trupuri inghetate...suflete calde...
drum lung...
umeazeala...
zapada...
rasete...
colinde...
zambete...
miros de portocala...
imbratisari...
lucruri simple...si totusi:fericire...

Pentru ca Ei fac parte din mine..

Familie...Armonie,intelegere,mama,tata,sora,incurajare,dorinta de a depasi propria conditie,oameni,Simple zambete,rasete colorate,joc,dorinta,aspiratie,cautare,regasire,placere de a comunica,certuri,ironii,calculator,indiferenta,incruntari fine de sprancene,curiozitate,ascunzisuri,subtilitate,descoperire,rutina,lacrimi,veselie,pace,intelegere,armonie,familie.
MAMA? Mierea..Dulceata...Borcanul cu zacusca scos pe birou..o fata simpla,o coala nepictata de machiaj...
Urme de riduri...Zambet cald...Duiosie...Miros de "nani"...Esarfa parfumata...roseata din obraji...parul cret...prajituri...un "Mami, imbratiseaza-ma!Mi-e frica!E intuneric!"...costumul cel verde...cerceii...o pereche de blugi...pantofii cei negrii cu toc...invalmaseala de hartii...birou...10 ore...privire dulce..SOMN.
Teama...Framantare...Maini muncite...Tipete melodioase...Dorinta de evadare...Vise.Iubire..invalmaseala de hartii...alte 10 ore...ochi obositi...un "Mami,mai ai ceva dulce?"...Zambet.Ochi de copil...
Acasa...Cumparaturi.

TATA? Cafeaua dulce si amra...Ultimul fum de tigara...Inca un ultim fum de tigara...Si inca unul...Dezordine...Sosete negre si albastre...costum..aspiratie...iubire..suflet ascuns...incredere...speranta...incurajare...inima...subtilitate..pedeapsa..recompensa..Joc.
Copilarie...Leagan...Sanie...Mos Craciun...Zapada...Meciuri de fotbal...Dorinnta..Matametatica..Sah.
Miros de tutun...Caldura..."Tati este soba"...calatorie..."Tati cand ne mai plimbam?"..
Dragoste...Munca...Familie..Zambet trist.Simt al umorului.

Sora? Energie...Spirit vesel.Certuri.Iubire.Gelozie.Vise.Ambitie.Sah.Prieteni.Placere de a comunica.Incredere mare de sine.Carti.Rasete.Glume.Un "Georgi,iar mi-ai luat creioanele?Ti-am zis de atatea ori sa nu mai umblii prin ele!"...Caiete.Carti...Imprastiate pe masa.Creioane colorate.Roz..Mov.

Doi

A existat candva o zi luminata,insa...Intunericul a pus stapanire peste marile tinuturi ale sufletului...Fantasmele bantuiau aceste tinuturi si sunete inauntrul il zbuciumau tot mai tare..Fara mila..Nici o urma de speranta...Era pustiu.Demoni peste tot.Il urmareau.
Oare care va fi salvarea?Cine il va lumina?
Au fost odata doi...A ramas doar unul.De ce?


-Am venit de dimineata pe la tine si ti-am lasat pe calorifer cateva lucruri spalate.
(Spuse ea cu o voce tremuranda si cu oarecare teama)
-Le-am gasit...Multumesc!(Raspunse el prompt)
-Mai ai nevoie de altceva?(Intreaba ea serviabila.)
-Nu.
-Ma duc sa iti indulcesc cafeaua...
-Nu te deranja!Imi place si amara...(In timp ce gusta din ea..)

Ea sta asezata pe canapea cu ochii inlacrimati...Priveste fix spre ceasca de cafea.
Iar..Dintr-o data momentul de transa ia sfarsit atunci cand vocea lui sparse linistea:

-Ma mai iubesti,nu?(Intrebase el cu ochii intristati)
-Ce intrebare la tine!(Ii spuse ea incercand sa para nepasatoare..insa..Deodata o mana o prinsa puternic de bazin,ii prinsa mainile care se zbuciumau atat de tare si se apropie de buzele ei tremurande care tot se fereau..Le atinse si o electrizare puternica avu loc intre cei 2 incat..Ei credeau ca soarele a rasarit din nou.Dar..Telefonul suna si reusese sa rupa aceasta placere.Ea pleca.Innebunita nu ii vine sa creada ce s-a petrecut.Il iubeste!Da..Il iubeste! Este convinsa de asta!)


To be continued* :))

Vank - Balada pentru o minune
Asculta mai multe audio Muzica



Lasa-ma sa stiu ca mai am macar putin de trait ca sa imi pot permite sa ma bucur de viata !
M-am saturat de tot ceea ce inseamna treaba,munca...
De ce iti place sa ma indepartezi de suflete?
De ce pur si simplu vrei sa ma racesti?
Lasa-ma sa stiu nu am nici un viitor si ca am motive sa plang !
Acum cand plang imi vine sa rad de mine...
Simt ca e aiurea, ca nu are nici un rost...
Aceleasi lucruri se petrec zi de zi...
Lasa-ma sa schimb ceva !
Sa traiesc asa cum imi doresc...
Lasa-ma sa mai aspir !
Da-mi..Da-mi..Un timp...
Un timp in care m-as putea bucura de persoanele de langa mine...
Un timp scurt atat cat dureaza fericirea...O clipa..
Iar dupa..Totul se sterge..
Si?
Raman in intuneric..
Sau cine stie..Renasc...
Dar lasa-ma sa imi gasesc fericirea !
Nu ma mai chinuii atat !

Lasa-ma sa ma pierd printre sunete si cuvinte carora le dau viata,inteles !
Lasa-ma..
Lasa-ma libera !
Lasa-ma sa stiu ca exist sau ca am existat vreodata ! :)
Lasa-ma sa schimb ceva !
Lasa-ma sa ma dezghet !
Invata-ma cum sa fiu mai buna si mai miloasa !
Lasa-ma si mai invata-ma sa ma daruiesc creatiei mele cu toata fiinta !


Lasa-ma sa cred in "vorbe mari" !
Mai da-mi timp sa visez ! :)

Am nevoie de o minune si...Speranta..

Iar ma faci sa visez...
Esti precum un mister...
Nu stiu totul despre tine insa...
Imi imaginez modul in care privesti si zambesti persoanei iubite...Modul in care o saruti si ii vorbesti...
Imi imaginezi iubitii pe care ti-i alegi sau cei la care doresti sa aspiri.
Imi imaginez linia vietii tale...
Imi imaginez viata ta fara anumite lucruri.
Imi imaginez lacrimile tale cand ceva nu merge bine...
Imi imaginez pozitia laptopului tau dupa care vorbesti..
Imi imaginez modul in care misti mouseul.
Imi imaginez cat de zburdalnic este sufletul din tine.Fuge dintr-un loc in altul...Te uimeste.
Imi imaginez chipul tau in fiecare seara cand te intorci trista de la scoala...
Imi imaginez locurile in care stai,lucrurile pe care le atingi,oamenii pe care ii admiri...Colorezi tot.
Esti o bucata de speranta...

Si bratara ta a ramas la mine....
Am sa o pastrez cu drag si am sa imi aduc aminte de zambetul tau de astazi.
Nu am cuvinte...
Si doare...
Insa stiu ca esti precum acea lumina a felinarelor de noapte ce se reflecteaza in balti in timp ce ploua lenes...
Precum a fost astazi.

Daca ai a citesti acest blog poate ai sa zici ca sunt exagerat de sensibila si poate iar am sa te uimesc precum cred ca am mai facut-o de cateva ori..
Stii...Chiar daca nu mai suntem in acelasi loc faci parte din mine.
De dragul trecutului...

Te iubesc,fiinta ! :)

Ma asez noaptea in pat...
As vrea sa dorm desi mi-e teama..
Oare merita sa dorm?
Ce am facut eu astazi?[adica ieri,dar asta e alta parte]
Am citit niste bloguri...Am vorbit pe mess...Am iesit in oras...Am citit cateva pagini din Mara...
Concluzie : Mai nimic...
Urmeaza zile grele iar eu nu am invatat..
De ce calculatorule ma mecanizezi pur si simplu?
De ce imi faci sperante ca ceva se va schimba?
E aiurea...
Esti doar ceva care ma atrage spre el...
Chiar daca nu fac nimic tu ma tii parca legata in fata ta...
Ma hipnotizezi..
Si uit de realitate.

o lume prăfuită

Un pat pufos ce miroase a "nani"...
Un ursulet...
Mai multi ursuleti...
Un leagan...
O bicicleta...
Casetele cu povesti...
Pozele cu zambete...
Au prafuit...


Si gara noastra a prafuit...
Iti mai aduci aminte?

Din nou Acasa..

Din nou acasa...
Era prea multa tacere...
Fara sonatele cuvintelor din carti...
Fara sunetele muzicii ce imi vibreaza sufletul...
Fara lumea imaginara in care imi doresc sa traiesc..

Cine esti?

Fiinta,te iubesc,te ador!
Iubesc fiecare zambet al tau..
Fiecare fel in care stii sa ma minti si sa ma tradezi..
Iubesc viata si sufletul din tine..
Mereu ascunzi cate ceva..
Te iubesc pentru ca esti tu si pentru ca mi-ai fost prietena!
Te iubesc pentru ca m-ai inaltat!
Te iubesc pentru ca fara tine nu as fi fost ceea ce sunt..
Te iubesc pentru ca ai puterea de a schimba vieti!
Te iubesc pentru ca gasesti intotdeauna cuvintele perfecte!
Te iubesc pentru ca mi-ai fost ca o mama un timp!
Te iubesc pentru ca stiai cum sa ma faci sa te iubesc!
Te iubesc pentru ca m-ai pedepsit rau si pentru ca am invatat multe din asta!
Te iubesc pentru ceea ce faci,pentru ceea ce ai facut si pentru trecut!
Dar cu toate astea pe cine iubesc ?
Cine esti?
Doar tu ma cunoasteai foarte bine,incat tu...Ai reusit sa ramai inca un mister..
Iubesc si misterul din tine !
Si..Desi ne-am indepartat..Nu te voi uita cu siguranta niciodata,fiinta necunoscuta !

Ma pierd pe strazile goale si prafuite ale Dragasaniului...
Frunze galbene de toamna ma urmaresc peste tot,iar odata cu ele imaginile unei toamne trecute din care sorbeam cu nesat odata.Simteam ca ea era singura care ma intelegea.
Imi oferea acea atmosfera de singuratate, privind pomii cum se dezgolesc incetul cu incetul de frunze,precum incepeam eu sa ma dezgolesc de mine..De inocenta..De acea pura naivitate.
Copacii erau cei care imi tineau de urat in fiecare seara cand veneam de la scoala pe un drum aparent lung,interminabil..Erau singuri ca si mine..De aceea imi placea sa le cant de fiecare data cand treceam pe langa ei..Le era frig si lor..Urmau zile grele.
Stiu ca mi-am ales si un copac Un tei batran..A fost saracul obisnuit cu singuratatea si goliciunea.A devenit in timp mai intelept si de aceea cand trec pe langa el imi zambeste...

Erai odata aici...
Imi sfaramai coastele cu imbratisarile tale...
Din trupul meu ramanea doar o bucata de suflet pe care o simteam cum vibreaza de fericire...Trairi intense.Mi-era teama sa te pierd si de aceea doream sa te sufoc de o patima imbratisare,sa mori in bratele mele,iar trupul si sufletul tau sa ramana doar ale mele..
Iubeam aerul pe care il respiri...
Iubeam saruturile tale pasionale..
Iubeam modul in care ma faceai sa rad si sa te doresc mai mult.
Stiai sa te joci cu atentia si indiferenta pentru a ma cuceri..
Stiai ce imi doream si de ce aveam nevoie.
Mi-ai ghicit slabiciunile si ai profitat de ele.
Stiai cum sa ma minti cel mai bine si de asta te adoram mai mult..
De ce?
Pentru ca pentru mine ai ramas un mister..
Stiai sa ma uimesti intotdeauna si sa imi oferi ceea ce imi lipsea mie atat de mult: NOUL...
Despre tine stiu insa doar un singur lucru: You're a sex toy..
Imbratisarile tale patimase nu erau decat din simpla atractie sexuala..
Insa..Desi in acel timp eram naiva,stiam ce vreau.
M-ai ajutat sa ma trezesc la realitate,la viata, din acel spatiu cald,protector intr-unul rece dintr-o data..
Eram naiva,iar tu poate ca m-ai facut mai sigura pe mine si mai luptatoare si de aceea iti multumesc.
Si iti mai multumesc ca mi-ai dat o lectie de viata!

A trecut ceva timp dupa cele petrecute si..Imi mai aduc aminte din cand in cand de tine...
Dar...M-am gandit si mi-am dat seama de un lucru:Nu te-am iubit cu adevarat niciodata!Ma minteam singura.Tu ai produs seria aceasta de minciuni,artistule!
"Te iubeam" doar pentru ca nu te obtinusem cu adevarat,nu te dominasem..
Eram ca un copil care nu obtine de la mama papusa pe care a vazut-o in vitrina magazinelor..

Lasa-ma sa zbor!

• 
  

Sunt un suflet vioi...
De ce,om esti fara mila si vrei sa ii frangi aripile ca sa nu poata zbura ?
De ce nu il lasi pur si simplu sa zboare , sa soarba libertatea cu gustul sau dulce si amar ?
L-ai face sa se simta altfel ... Ar fi mai sigur pe pasii lui ,ar invata sa fie un OM ADEVArat ,nu ca tine !
Dar ce stii tu despre asta ?
Iti pasa doar de tine !
Egoism .. Pur egoism..
Daca va zbura in locuri negre , intunecate si va cadea la pamant o va face pentru ca asa a decis el..Sa piara pentru ceva.Te intrebi de ce ? Sa stie ca nu a pierit degeaba,ci cu o motivatie personala ..In cautarea fericirii...Stie ca nu a luptat degeaba,ci pentru a schimba ceva ..Precum razboinicii la lupta.
E viata lui,om lasa-l sa o soarba cu totul ! Da-i doar de ce are nevoie si lasa-l sa zboare incotro vrea !
Va intelege in final ce-i binele si raul.
Nu-i ucide sperantele la viata !
Lasa-l sa caute !
Nu-l robi !
Daca -l tii inchis intre gratii si-i dai de mancare din cand in cand nu pera il ajuti.
Te va uri cum n-a urat poate pe nimeni vreodata !
De ce ?
pentru ca l-ai facut sa se piarda de el insusi..
Nu mai stie cine e ,ce vrea,incotro s-o ia..
Nu are decat sa urmeze drumul propus de tine.
Si?Atat?Asta e viata? Isi va zice acesta ..
Se va pierde.Departe..Departe..Departe..
Isi va plange mult de mila,poate ca e singura lui fericire !
L-ai nenorocit !
Iar tu ce vei face ?
Stai linisitit si traiesti regeste pe seama lui.Restul nu-ti mai pasa..Doar asta ti-ai dorit,fiinta pagana !
La el nu te-ai gandit niciodata.Ai uitat ca este un SuFLET..
I-ai taiat aripile..
Nu mai poate zbura.
Ai mila de constiinta ta !
Dar daca ma gandesc mai bine: Ai una ?

Poate ca nu e nevoie sa zicem intotdeauna "Noi" cand e vorba de o problema..Exista si "Eu".De ce sa ne ascundem,sau de ce nu, sa ma ascund?

Ah..
Oare de ce ne place sa judecam lumea?Nu avem altceva mai bun de facut?
De ce oare nu ne judecam pe noi insine?
Ne e teama de defecte?
Ne e teama cumva sa vedem ca defapt toate problemele isi au radacina in noi insine?
Ne e teama cumva sa aflam ca ele isi au rezolvarea in noi?
Si de ce oare vorbesc la plural?
Pentru ca in fiecare din noi se afla un EU.

Nu e vina lui sau ei...

E vorba de mine.
Totul se afla in mine.
Acolo gasesc rezolvarea: In mine.


Restul sunt lucruri simple..
Poate doar cuvinte..
Cum spunea cineva: "Cuvantul i-a fost dat omului ca sa-si ascunda gandirea."

Si de aceea iti spun intotdeauna : E vina mea.

Chopin - Nocturne

In ultimul timp acest fel de muzica ma relaxeaza.Este prea genial sa citesti intr-o seara "Rosu si Negru" ,iar in acelasi timp sa asculti Chopin.Ma face sa simt muzica cu toata fiinta.



Chopin - Nocturne
Asculta mai multe audio Muzica


...

Poate si iar Poate

Poate ca nu am chef de nimic...
Poate ca nu mi-am ales bine prietenii...
Poate ca gresesc eu...
Poate ca gresesc ei...
Poate ca nu stiu ce se intampla..
Poate ca e prea ciudat.
Poate sunt prea confuza.
Poate sunt prea copil si iau in seama nimicuri.
Poate iar sunt prea copil ca inca mai visez la prietenii adevarate.
Poate ca nici in 11 ani de prietenie nu iti cunosti prea bine prietenul.
Poate ca suntem nascuti sa fim singuri,iar cei din jurul nostru doar uneori sa ne tina companie pentru a ne da optimistism.
Poate ca totul pare prea dramatic.
Poate ca dramatizez eu prea mult.
Poate ca doar sunt eu intr-o stare proasta si de aceea iar incep sa scriu tampenii.
Poate ca defapt sunt optimista.
Poate ca defapt sunt o advarata luptatoare.
Poate chiar sunt..
Poate ca am invatat sa privesc trecutul doar sub forma unor imagini ce se desfasoara atunci cand chiar am nevoie.
Poate ca fara a ne aminti trecutul am fi niste tampiti.
Poate chiar suntem niste tampiti,dar stim sa transformam tampiteala in desteptaciune sau simt al umorului uneori.
Poate ca viata e frumoasa.
Poate chiar este frumoasa!
Poate ca doar noi ne facem probleme!
Poate ca doar noi suntem responsabili de faptele noastre!
Poate ca cineva ne poate ridica capul cand trebuie.
Poate ca tot acel cineva nu ni-l va putea tine,cum am vrea noi.
Poate ca ii este prea greu.
Poate ca nu vrea pentru ca isi da seama ca nu are nimic de castigat.
Poate ca noi ar trebui sa fim fericiti cu tot ce avem!
Poate ca asa ramane.
Poate ca trebuie sa pun aici un punct.
:)

Poate.:)

A intors spatele si a plecat..

Asa..Desi am scris postul tampit de mai jos tot simt nevoia sa scriu.Si asta-i o minune.:)) Ca mi-e deobicei lene sa scriu.Defapt sa imi scriu singura pentru ca daca as scrie unor prieteni pe mess sau asa ar fi altceva.Mi-ar face mai multa placere,insa cand scrii asa de unul singur e altfel.Te face poate sa te simti singur.Dar na..Sunt nevoita sa imi scriu.De ce?Ca nu prea am cui sa ii scriu.:-s Acum chiar sunt singura.Defapt mereu am fost singura,insa nu mi-am dat seama.:)) Cat de naiva am putut fi!:) Eh,asta nu mai conteaza!:-j Nu vreau sa intru in drame.:D Viata e frumoasa si singuratatea are farmecul ei! Oare cate persoane sunt sacaite de alte persoane si isi doresc enorm de mult sa fie singuri si liberi ca mine? :)) Deci e nevoie sa profit de asta pentru a-mi petrece cat mai mult timp cu mine insami si sa ma autocunosc cat mai bine,iar apoi sa reintru in forta.Tot ce stiu e ca acea persoana draga mie, in fata mea si-a intors spatele si a plecat..Stiam ca pasii ei sunt aproape de mine,desi se indeparteaza..Dar pleca de la pasi mici..Si i-am privit cu atentie acesti pasi mici si ma gandeam: As vrea sa o strig acum,cat ma poate auzi pentru a-i spunea sa se intoarca si sa ma ia in brate,insa stiu ca e in zadar.Are drumul ei.Si cu fiecare secunda se indeparta.Si totusi acum o secunda era atat de aproape de mine!Si tot nu o puteam striga..Pleca inainte si nu se mai uita in spate.Si asa a ramas.Plecata inainte.Poate pentru totdeauna.Insa mai conteaza?:)
Si eu voi merge inainte!:)

Poate ceva nesemnificativ..

Simt nevoia sa scriu..Asta cred.Adica altceva nu as putea face in aceasta situatie.Sa ma descarc cuiva mi se pare o tampenie.Ala nu are nici un interes sa ma asculte pe mine.Doar eu is aia pe care o intereseaza asta,insa am un motiv macar.Ce motiv?Ca vreau sa devin psiholoaga cica.Cum m-am hotarat sa fac asta?Simplu.Am trecut printr-o frumoasa depresie,iar in timpul acesteia m-am gandit ca ar fi bine sa citesc despre ce se intampla cu mine pentru ca ma gandeam ca poate as face cumva sa imi controlez reactiile mele nebunesti si tentatiile de suicid,pentru ca nu era normal,deoarece nu mai patisem aia in viata mea.Asa ..Si m-am interesat eu frumusel si HOPA! :O A inceput sa mi se para interesanta si sa imi placa si am inceput sa citesc tot mai mult spre surprinderea mea,ca eu defel nu prea citeam.:)) Asta a fost primul pas spre hotararea de a practica o asemenea meserie..Al doilea pas ar fi ca iubeam oamenii si poate inca ii mai iubesc,insa asta nu mai conteaza.Al 3 lea motiv pe care l-am gasit dupa ceva timp a fost ca tara asta si nu numai, e plina de oameni care au niste conceptii despre viata de tot CACATUL si gresesc mult cu asta...Au o gandire prea conformista!Se lasa usor manipulati ! Iar in scoli nimeni nu ii invata pe elevi sa isi dezvolte creativitatea,sa invete sa fie cat mai originali,cat mai non-conformisti pentru a veni pe viitor cu idei noi,pentru a crea.Noua asta ne lipseste:CREATIVITATEA! Cei mai tampiti oameni sunt astia cu invatamantul pentru ca de la ei pornesc felurite de oameni.Ei cred cumva ca ofera un viitor mai bun tinerilor punandu-i sa invete lucruri de care poate chiar nu au nevoie. ajungand in situatia sa toceasca doar pentru simplul fapt de a avea o Nota mare ca sa se laude si ei la ai lor ca a intrat nu stiu la ce liceu sau facultate.In fine..Tot ceea ce vreau sa fac este sa schimb conceptia unor oameni in anumite privinte,iar aceste conceptii ale lor ustura rau de prostie..Adica asta e parerea mea.Nu ca ma consider eu cine stie ce desteptaciune,ca nu sunt,dar nu prea suport anumite chestii din lumea de astazi si vreau sa fac ceva pentru viitor.>:) Sa fiu ceva gen: SUPERMan :))) Salvatorul de inimi si minti.>:) Eh :-j Iar dadui in tampenii.:))
Deci in concluzie:Consider ca nu m-am nascut degeaba si voi face ceva pentru ca viitorul oamenilor sa fie unul bun.Stiu ca visez mult si ca momentan vbesc ca un candidat la alegere,insa ce conteaza?:)) Asa ma vad eu.Speciala poate.:>

Neinteresant..

Observ ca de la o perioada de timp nu am mai scris nimic...M-am lenevit rau de tot..Pana la urma tot va trebui sa ma lupt cu lenea..:)) Avea dreptate Tedy..Ma cam invinge.:-s
Hmm..:-? Cine e Tedy?Eh,nu va intereseaza,oricum nu il stiti...Pentru voi poate sa ramana Tedy THe Bear [Tedy are pentru tine...Fructe,morcovi,vitamine..Bla bla bla.]ea este pers care a aparut in viata mea tocmai cand aveam nevoie de asemenea persoana,care sa imi dea speranta ca mai exista ceva bun in lumea asta...Si a reusit sa imi dea acea speranta,lumina..asta daca va intrebati daca a facut-o..Cum a facut-o ?SImplu..Prin discutii lungi si interesante pe un balcon,pe care la sfarsit l-am semnat cu scrisul meu tampit..nu va imaginati ca am scris cine stie cat de multe cuvinte...Am scris doar unul singur,care mi-a venit in minte primul:Amintire..Mda..Stiu,suna aiurea..:)) Dar na..vruiam sa gasesc un semn/cuvant care sa dovedeasca si peste timp ca in locul acela m-am schimbat...Poate nu m-am schimbat in totalitate,insa mi-am schimbat modul de a privi unele lucruri si acest unghi de vedere ma ajuta enorm...Maai continui maine...Mor de somn..[Habar nu am de ce tot vorbesc la plural..:)) Poate pentru voi,prietenii mei imaginari..:) Noapte buna >:D<]

Diferit...

Am lipsit putin timp,iar in acest timp lucrurile s-au schimbat atat de mult!Prietenii isi fac alti prieteni,care odata ti-au fost si ei prieteni.Te uiti nedumerit spre ei,le urmaresti cu atentie fiecare gest,fiecare cuvant in plus,iar gandul te duce la ce a fost odata.Te cuprinde melancolia si privesti trist..In gol...Deodata te intreaba:"Ce se intampla?",iar tu ca intotdeauna spui "Nimic..",oricum nu vor intelege.Ii privesti cum rad impreuna...Acel ras zgomotos,care iti inunda urechile in intregime...Acel ras care te deprima mai mult decat sa te inveseleasca.Iti par schimbati.Nu poti realiza ce se intampla...Daca chiar sunt ei..Aceiasi... nu mai sunt aceiasi pe care i-ai cunoscut..Sau poate,mai bine zis,nu sunt aceiasi pe care ti i-ai imaginat.Timpul a trecut...Nu va mai fi nimic la fel!

Zambete false..Ganduri demonice...Visele tale la mana altor persoane.Ele fac ceea ce ti-ai dorit tu cel mai mult.:) Cand te gandesti la ele,te vezi pe tine...Joaca rolul pe care tu trebuia sa il joci.
Iar tu ce faci?Iti spui ca asta e viata si mergi mai departe.Ai observat ca ai cate ceva de invatat din fiecare.Tot ce trebuie este sa astepti!Va urma si timpul tau sa fi fericit!Trebuie doar sa lupti!

Undeva..

Ma aflu undeva..In gara.Pe scaunele de asteptare.Ce astept?Pe cine astept?Nimic...Pe nimeni.Oare?Poate ca trenul vietii sa ma duca mai departe,asa cum scrie in carti.Ce m-a adus aici nu stiu.Poate ca aici este locul ideal pentru a-mi pune in ordine gandurile si a-mi scrie in carnetel despre framantarile vietii...Imi creste inima cand vad ca gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima modul de gandire despre viata,insa toate aceste cuvinte sporesc dramatismul,din care savurez.Oricum nu sunt singura persoana care savureaza dramatismul din plin..Noi oamenii defel fara sa constientizam cautam situatii dramatice din care savuram.
Pana la urma cred ca astept viitorul...Imi dau seama ca tot ceea ce inseamna prezent se transforma-n trecut.Cate o secunda se scurge si se transforma in ore, zile,luni,ani.Au trecut deja 8 ani...8 ani de scoala.In ultimii 4 ani m-am atasat mult de profesori...De colegi nu mai vorbesc.Chiar daca am avut niste colegi cam copilarosi cu care am avut diverse certuri imi dau seama ca tot ii iubesc.Imi voi aminti de fiecare in parte...Aici nici nu am loc sa scriu despre fiecare...Fiecare este special in felul sau si as avea multe de scris despre ei.Am avut de invatat de la fiecare in parte.Viata mea se va schimba de la toamna incolo...O sa am alt oras...Cu alti prieteni..Cu alti colegi..Cu alte tipuri de oameni.La inceput imi va fi greu sa ma detasez de ceea ce puteam spune ca este al meu,insa stiu ca voi trece peste.Aceste probleme de detasare am sa le numesc nimicuri.Chiar sunt nimicuri...Pentru ca viata este mult mai dura decat atat,iar daca eu ma opresc din drum la aceste schimbari mai departe ce voi face?Fiecare om pentru a razbi mai departe in viata trebuie sa invete sa fie dur cu el insusi.

Despre puii de curca :>

Imi iubesc puii de curca.
Stiu...Suna ciudat,insa imi dau seama ca sunt foarte interesanti.Sunt cei mai curiosi si cei mai iubitori pui pe care i-am cunoscut vreodata.:)) Ador privindu-i cum se ingrijesc unul de altul si ador faptul ca nu se feresc de oameni.Le fug mereu ochisorii dupa ceva nou,iar cand privesc poarta deschisa alearga in graba cu piciorusele lor subtiri si cu gatuletul in fata,privind insetati spre Nou.Nu se uita in dreapta,in stanga ci merg inainte,nu se lasa,insa tocmai cand au ajuns la granita cu noul,li s-a inchis poarta.Se intorc dezamagiti inapoi,se aseaza pe pamantul reavan si privesc in gol,insa momentul nu dureaza mult deoarece imediat trebuie sa intervina ceva care sa le distraga atentia.Yugo..Cine altcineva?Yugo sta lenes,intins pe scara,asteptand sa fie mangaiat,insa puisorii de curca sunt curiosi ce este cu adevarat Yugo...S-or fi gandit c-o fi o noua specie de iarba,neingrijita,negricioasa pe care ar trebui sa o incerce si si-au infipt ciocul usor sa ciugule din carliontul bietului caine,care simtind aceasta si-a intors capul si le-a tras o privire,ce i-a facut sa o ia grabiti la fuga,unii intr-o parte,altii in cealalta...Niste aiuriti curiosi.Yugo nu se mai oboseste sa se puna la mintea lor sa ii alerge...Sta prea comod.In acest timp iar isi gasesc ceva interesant de facut.Intotdeauna gasesc ceva interesant care ma surprinde.Sunt tare jucausi...Asteapta doar ceva nou,mic,neinsemnat cum o fi,insa sa fie Nou,pentru ca vor sti sa transforme "nimicul" in bogatie...Si nu orice fel de bogatie.:)

Schimbarea..

Lumea se schimba...Ramai neclintit cand, peste putin timp iti dai seama cat de mult se schimba persoanele de langa tine,si de ce nu si tu?...Persoane care se schimba in functie de cum bate vantul,pentru a le fi mai bine.Ceasul din perete il auzi clar cum bate...Fiecare tic-tac il simti...Fiecare secunda care trece in plus...Nu poti suporta.Linistea singuratatii te bantuie.Te hotarasti sa pui o melodie si poate nu oricare melodie,o melodie pe care tu ai intiparite amintiri,iar firul gandurilor de duce departe...La momente frumoase.De undeva...Din trecut.Gandurile se tin in lant,chiar si in timpul in care melodia s-a sfarsit,iar tic-tacul il auzi clar, il simti din nou cum iti zbuciuma sufletul.Asta te face sa te gandesti ca tot ce este in mintea ta este o fantezie,iar ca ceasul nu se opreste pentru tine.Urmeaza sa te schimbi si tu.:)

Insuportabil...

Oamenii mari...Copii...Acelasi lucru.Copiii imita oamenii mari,inconstient.Oamenii mari fac prostii...Copiii fac prostii...Pentru oamenii mari totul inseamna banul nemuncit si distractia...Si pentru copii totul inseamna banul nemuncit si distractia.Oamenii mari se bat,se injura...Si copiii se bat,se injura...Oamenii mari au copii...Si copiii lor au copii,inca de la 14 ani.Oamenii mari fura...Si copiii fura... De la ei...Este un cerc vicios.Si se mai plang de unde vine criza economica.:)) Este ca si in mediu,cand o persoana da cu insecticide pentru a-si apara siesi plantele,insa provoaca disparitia animalelor,iar prin disparitia animalelor are loc disparitia hranei.In final acolo se ajunge.Fiecare se gandeste pentru el.Uita ca datorita mediului si datorita a tot ce il inconjoara traieste...Egoism...Insa isi face rau siesi pana la urma,dupa cum se vede si cu criza economica.Fura pentru el fiecare,insa dupa un timp isi da seama,daca are ceva minte ca s-a furat singur.
Din cate am vazut,nimeni nu mai este interesat de meseria lui.Merg doar pentru bani.Si ce sunt banii pana la urma?Simbolul materialismului!Niciodata nu vom fi fericiti daca visul nostru ramane acela de a castiga foarte multi bani,pentru ca intram intr-o boala grava.:)) In bune.Nu vom fi niciodata multumiti de propria persoana si nu vom avea implinires sufleteasca.Din pacate greu ne ia sa ne dam seama ca lucrurile marunte ne fac viata frumoasa.Din obisnuinta noi uitam de ceea ce avem...Uitam de timpul frumos de afara.Uitam...Multe.Uitam de farmecul fiecarei clipe petrecute alaturi de persoanele ce fac parte din viata noasrta si multe altele.Nu am atat timp sa enumar tot...Cel mai important lucru este ca uitam ca trebuie sa avem vise...vise ce tin de noi,de propria persoana,care ne motiveaza existenta.Multi se lasa in mainile rutinei de zi cu zi...In mainile vietii banale...Fara sens...In loc sa se intrebe si sa-si spuna:Oare ce am eu de facut pentru aceasta lume?Care este menirea mea?Nu m-am nascut degeaba.Trebuie sa fac ceva...Sunt multe de facut...Mi-as dori sa rezolv problemele.Mi-as dori sa stiu ca am contribuit pentru viitor.:)
Daca toti am gandi astfel Romania si lumea de altfel, ar fi alta.Invata sa te cunosti pe tine,priveste-ti viitorul!Am sa revin mai incolo sa continui aceasta tampenie...Pana una alta ramane mottoul de mai devreme.:))) "Invata sa te cunosti pe tine,priveste-ti viitorul!" :))

Poate suntem niste broaste testoase..

De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)

Evadarea

Am evadat.De ce anume am evadat?De responsabilitati , de necunoscut...Am simtit teama...O teama care pe parcurs s-a transformat intr-o dorinta de a-mi depasi conditia.Aceasta a sapat in sufletul meu o groapa adanca,iar dinauntrul ei a tasnit un izvor de energie care a invadat fiecare coltisor al trupului meu.Astazi,in drum spre casa m-am gandit la teama care ma cuprindea si ma intrebam:Oare nu as putea sa o vad asa meru de sus,s-o vad ca pe ceva trecator,sa fiu spectatorul desfasurarii sale cum fac acum?Mi-as dori sa privesc uneori situatiile cum priveste adultul jocurile copiilor...Sa transform drama interioara in comedie.Ma uit printre randurile scrise de mine si mi se par o tampenie,poate o copilarie.Imi dau seama ca nu pot exprima ceea ce gandesc.Simt in mine mai multe persoane,iar ca sa exprim ceva trebuie sa le imbin armonios pe toate.Uneori simt ca nu am nici macar cuvintele potrivite,iar alteori ca vorbeste sau scrie o alta persoana si nu Eu.Acum am tot intrat in comentarii de genul pe blogul acesta idiot,de parca nu as avea altceva de facut.Simt nevoia sa scriu.O alta pierdere de timp.: In fine...Toata situatia aceasta am cam dramatizat-o.:)) Oare unde am lasat optimismul meu?Unde am lasat oare fetita aceea din mine care sorbea cu patima din putinul vietii?Unde mi-au ramas zambetele.Nicaieri...Poate undeva in trecut.Oare a existat candva trecut?Trecutul poate fi doar o carte,a carei intamplari ne marcheaza si ni se ruleaza in minte.Cateva intrebari,cateva vorbe naive...Mereu acelasi stil al continutului,al intrebarilor...Stateam astazi pe banca care este simbolul unui trecut si mi-am amintit de zile insorite,naive insa frumoase.Aveau un farmec aparte....

Uneori imi place sa subliniez imperfectiunea lumii,iar sentimentele de superioritate interioara se infiripeaza intr-un loc gol din corpul meu..cica se numeste suflet.Dar totusi...Ce este sufletul cu adevarat?Doar partea nepalpabila a trupului?Il simt ca pe un spatiu ce-si are loc undeva langa inima...Un spatiu imaterial,de neatins..Stiu doar ca simt.Dar totusi...E gol.Trebuie umplut.Cand aud de umplutura ma gandesc la ardei umpluti.Acei ardei taiati din radacini,goliti de propriile seminte,indesati cu carne.Oare astfel este fericirea?Sa fi plin de tine si savurat de ceilalti?In timp ce tu deja ti-ai lasat in urma radacinile si semintele...