joi, 31 mai 2012

Rece...

Oare ce este dragostea? Autosugestie? Slabiciune? Dependenta? Obsesie? A te amagi? Dragostea pare a fi un joc in care se impletesc momente de tandrete, profunzime, trupuri si suflete laolalta. Cateodata nici nu poti face distinctia dintre trup si suflet... atat de viu te fac vibratiile dragostei, atat de intens esti strabatut de sentimente, care te invelesc intr-o viziune perfecta asupra lumii exterioare... Placeri carnale si spirituale te cuprind in lumina pala a veiozei care se reflecta usor pe coapse, creand linii firave de contur asupra unui trup gol, ce se dezvaluie fara teama ochiului. Fiecare atingere il infioara, fiecare cuvant, fiecare soapta si este imbratisat de o lume care din acel moment ia cu totul si cu totul alte conotatii, alte viziuni. Aceasta experienta frumoasa a dragostei dureaza insa o clipa, ca apoi carnea acestui trup gol sa fie sfasiata treptat de durerea indiferentei, racelii. Simte ca se pierde, ca va muri in curand si cauta disperat sa se imbrace...  Si tot cauta! Isi cauta haine, sa se incalzeasca. Ii este frig... gaseste la intamplare cateva haine insangerate, zdrentuite, insa frigul salasuieste din nou in acest trup. Si tot cauta caldura! Se mai trezeste din cand in cand soarele cu momentele sale de trandete, de invaluire profunda cu iubire, insa nu uita in scurt timp sa dispara. Si-i este frig acestui trup in care salasuieste invalmaseala de sentimente, ii este frig, e rece! Simte cum sangele ii amorteste si inceteaza usor sa-si continue drumul. Constientizeaza... mai este putin pana la moarte.
Si constientizeaza ca experienta dragostei consta intr-o continua lupta, intre trupuri si suflete, intre cald si frig, intre nebunie si extaz, intre viata si moarte. A ramas doar un trup gol, fara farmec. Nu se mai poate apara.