tag:blogger.com,1999:blog-4092949546689744532024-03-19T22:52:56.099-07:00Bucăţele din propria-mi existenţă.Sunt doar un suflet fugar.
Caută-mă!Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.comBlogger70125tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-52570591273985213572013-12-04T07:41:00.002-08:002013-12-04T07:41:28.217-08:00Dragi cititori,Dragi cititori, eu am mai crescut, aşa că m-am gândit să-mi fac un alt blog. Vă aştept cu drag să mă citiţi pe http://cristianastanciu.wordpress.com! :)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-16578500495082796962013-11-30T04:58:00.004-08:002013-11-30T05:36:14.152-08:00Illo tempore<div class="clearfix" style="background-color: white; color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px; zoom: 1;">
<h2 class="_5clb" style="font-size: 24px; line-height: 28px; margin: 0px; padding: 0px;">
<span style="font-size: 14px; line-height: 20px;"><br /></span></h2>
<span style="font-size: 14px; line-height: 20px;">Parfumul tău mă rătăceşte-n illo tempore,</span><br />
<span style="font-size: 14px; line-height: 20px;">Suav mă-mpânzeşte-n dorinţă...</span></div>
<div class="_5k3v _5k3w clearfix" style="background-color: white; margin-top: 16px; word-wrap: break-word; zoom: 1;">
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Îmi prinde mâinile în nerăbdare,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Cu uşurinţă...</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Şi nu uită să le sărute cu ardoare,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Astfel încât...</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
ele o iau la goană</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Şi n-au decât</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
alături de buze-nfometate,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Intensitate după intensitate,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Şi vor mai mult... căci ştiu că nu există moarte.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Simţuri naive!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Parfum amăgitor!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Fior după fior!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Pasiune trecătoare, căci toate trec în zbor!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Tu, om, ce aduci extazul,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Eliberează-mă de această pânză!</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Ochii-mi sunt deja-mpăienjeniţi de timp,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Nu mai văd,</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
Iar corpu-mi tremură de nimb.</div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
<br /></div>
<div style="color: #333333; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, 'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px;">
<br /></div>
<span style="color: #333333; font-family: Helvetica Neue, Helvetica, Arial, lucida grande, tahoma, verdana, arial, sans-serif;"><span style="font-size: 14px; line-height: 20px;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/QeVlBBxoDr8" width="420"></iframe></span></span></div>
Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-86413340424938196072013-11-29T11:39:00.000-08:002013-11-29T11:39:02.100-08:00DorMi-e dor de dorul dorului de ducă<br />
Şi trupul mi-e prins de dor<br />
Şi doare...<br />
Căci sufletu-mi strâns într-o coajă de nucă<br />
De-al tău dor uitat<br />
Cere alinare.<br />
<br />E strâns în mreje de dor,<br />
<br />
Ghemuit, căutând soare,<br />
Şi nuca? Are dor de mare...<br />
Marea dorurilor împlinite<br />
Şi pe ea, materie fiind, o doare...<br />
Căci e-ntuneric de dor,<br />
Şi chipu-mi luminat de durere,<br />
Dor de dor, tăcere de tăcere.<br />
<br />
Şi-i tot un dor de trupuri albe dezgolite<br />
De cearşafuri albe-ndrăgostite<br />
Dor de amor, dor de tine<br />
Dor de frumuseţea zilelor de mâine...<br />
<br />
E durerea dorului de iubire, ce trece<br />
Durerea e una, durerea e rece.<br />
<br />Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-85099276112954346592013-11-28T01:32:00.002-08:002013-11-28T01:32:24.739-08:00Cavou<div class="_5k3v _5k3w clearfix">
<div>
Ne impleteam firave trupuri<br />
Intr-un cavou.<br />
Si raze rare de lumina se frangeau pe chipul tau<br />
Alb, de mort, de bibelou.<br />
<br />
Tu simteai ca e placere<br />
Iar eu gust, miros durere.<br />
<br />
Iti lipeai mana de sanul meu,<br />
Acolo unde-i inima.<br />
Si-o lasai sa bata.<br />
Puteai oricand s-o frangi,<br />
Ins-o lasi doar insangerata.<br />
<br />
Infigi cu salbaticie frigul in trupul meu<br />
Si-ncerci sa joci rolul unui zeu<br />
Sa stapanesti, sa domini, sa traiesti<br />
Dincolo de norme sau reguli ceresti,<br />
Dincolo de timpuri, dincolo de mine,<br />
Dincolo de intunericul pe care-l lasi cu tine.<br />
<br />
Dar totul e mormant.<br />
E rece.<br />
Si corpul tau de muribund<br />
ma-ngheata.<br />
E ultima oara.<br />
E dimineata. :)</div>
</div>
Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-63590529415919373272013-02-11T11:00:00.003-08:002013-02-11T11:00:30.002-08:00:)<span style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;"><i>"The sea's only gifts are harsh blows, and occasionally the chance to feel strong. Now I don't know much about the sea, but I do know that that's the way it is here. And I also know how important it is in life not necessarily to be strong but to feel strong. To measure yourself at least once. To find yourself at least once in the most ancient of human conditions. Facing the blind death stone alone, with nothing to help you but your hands and your own head. " </i></span><span style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px;">Christopher McCandless</span>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-4715258877436637552013-01-24T15:13:00.003-08:002013-01-25T10:20:35.460-08:00LibertateN-ai nevoie de temeri, de agonie ca să scrii, ci doar de libertate. Acea libertate care-ţi cuprinde trupul în toată intimitatea sa, care-ţi pătrunde adânc prin vene şi te-mbată cu vinul dulceag al necunoscutului, al infinitului, al unui timp aparte, pentru care oamenii folosesc termenul de eternitate. Eternitate... un cuvânt atât de simplist pentru amalgamul de sentimente ameţitoare, dulci-acrişoare, cu gust de merişoare, care-ţi îmbracă trupul gol. Este acea libertate care te face să uiţi de tine, să zâmbeşti soarelui, să şopteşti în ploaie vorbe frumoase unui orişicare, care te face să te joci cu norii, imaginându-ţi că ei sunt doar nişte stânci, iar cerul e marea. Ah, ştii bine că ţi s-a făcut iar dor de mare, însă acum, libertatea-ţi arată că marea e aici, cu tine. Uită-te atent în jur şi o vei găsi. Şi e acea libertate care-ţi lasă eul să curgă lent, să se supună riscului, să trăiască intensitatea clipei, să te facă să numeri zâmbete pe stradă, să dăruieşti umbrele tristeţii ca să-i protejezi pe oameni de ploaie, să iei o chitară şi să cânţi, chiar dacă nu ai mai făcut asta vreodată, să saluţi copacii care-ţi zâmbesc şi să observi că şi ei îţi fac cu mâna. Şi te face să vezi diferite nebunii, chicoteli într-o ceaşcă de ceai, doar privind cum pliculeţul dansează pe valsul trăirilor tale, să înoţi printre gânduri şi vise, să iei pur şi simplu primul tren din gara sufletului şi să călătoreşti în neant, în neştire, departe, culegând şi mai multe vise, amintiri, vorbe frumoase, poveşti, să vezi perfecţiunea în imperfecţiune. E pur şi simplu libertate... şi fir-ar! Tot nu sună bine. Ăsta-i doar un termen. Libertatea e mai mult de atât. E trăire. Nu doar spui "libertate" şi atât. Când spui "libertate" te-nfiori. N-are limite, nici nu te lasă să dormi... asta pentru că atunci când există libertate, eşti tu. O miroşi, o guşti, o auzi, o simţi.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/NRtWInxI1pg" width="560"></iframe>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-61532518510172115702012-09-24T06:28:00.001-07:002012-09-24T06:30:19.473-07:00CadavreŞi de ce trebuie să trăiesc mereu în acest mormânt pustiu şi rece? De ceee? De ce trebuie să stau aici şi nu pot ieşi? De ce sunt urmărită numai de cadavre care-ncearcă să-mi disece fiecare bucată de suflet pe care o mai am? De ce mă tot urmăriţi şi mă îngropaţi tot mai adânc în întuneric, în mizerie, în moarte? De ce? Cine sunteţi voi? Ce drept aveţi? De ce mă tot legaţi de sfori pe care nu le pot dezlega? Cine naiba a mai inventată această bucată de suflet? Preferi câteodată să fie o bucată de carne. Să sfâşii carne e mult mai puţin dureros. De cele mai multe ori noi încercăm să ne sfâşiem carnea pentru a sfâşia durerea ce ne stăpâneşte, pentru a sfâşia sufletul în sine. M-am temut de multe ori să devin roboţel, ca toţi ceilălalţi, dar se pare că întregile mele idei despre filozofie, despre suflet, despre morală şi-au pierdut din valoare. Am să le îngrop, odată cu această chestie, ce poartă denumirea de "suflet", am să-l las perforat de cadavre, până nu va mai exista nici o urmă şi voi deveni la rândul meu cadavru ambulant sau roboţel, cum preferaţi voi.Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-53014979354476299232012-07-04T08:51:00.001-07:002012-07-04T08:58:14.947-07:00CevaNu ti s-a luat sa te tot compari cu ceilalti? Tu nu vezi cum ai ajuns? Nu mai esti in stare nici sa scrii... iar asta de teama ca altii scriu mai bine decat tine si poate si pentru ca altii iti reproseaza : "Uite domnule, Cutarescu scrie mai bine decat tine!" sau "Ce scrii tu sunt copilarii!". Si ce-i cu acei altii? Cine sunt ei? De ce-ti spun ei cum esti tu sau cum vor ei sa fii tu? Ei nu sunt decat acele voci interioare, demonice din tine care te indeamna sa renunti la eu... acele voci care-ti seaca tot izvorul de inspiratie... care-ti seaca tot entuziasmul... acele voci care-ti perforeaza sufletul pe dinauntru si au grija sa ti-l pierzi prin mediocritate... acele voci care au grija sa le asculti in fiecare seara inainte sa adormi... asta doar in cazul in care te lasa sa dormi. Stii bine ca de multe ori nu poti dormi... asta pentru ca lacrimile tale deja au dat nastere unor ape tulburi, adanci, iar singura ta preocupare atunci nu este aceea de a dormi, ci de a inota, de a supravietui. Dimineata, cu ochii plini de cearcane, se pare ca ai gasit uscatul, insa... esti prea ametit sa constientizezi exact ceea ce se intampla cu tine si te cufunzi in rutina. Stii bine ca asta te face sa uiti de tine si de aceea o alegi... insa din cand in cand se intampla sa iesi din nou in lume si privesti in jurul tau... oameni. Sunt oameni. Rad, se tin de mana, calatoresc, iubesc, danseaza, canta, glumesc, zambesc, traiesc. Toate aceste imagini te ametesc si nu vezi sau auzi altceva decat: zambete, saruturi, dansuri, cantece, zambete, glume, iubire, zambete, dansuri, saruturi, glume, surasuri, oameni care calatoresc, zambete, iubire, viata, dans, oameni care rad, zambete, saruturi, glume, spontaneitate, oameni care sunt fericiti, zambete, glume, dansuri, saruturi, surasuri, cantec, oameni care traiesc, zambete, surasuri, glume, dans, muzica, tineri de mana, prieteni, saruturi, mici placeri, oameni pe care-i invidiezi.<br />
Intr-adevar... sunt oameni pe care-i invidiezi. Ti-ai dori sa canti si tu, sa dansezi si tu, sa razi si tu, sa iubesti si tu, sa ai de fapt o viata ca a lor. Stii ca nu este posibil si care este primul lucru la care te gandesti? Ce-ti sopteste instinctul? Ce-ti este mai la indemana? Ura. Incepi sa urasti sa vezi in jurul tau oameni care au ceea ce tu nu ai. Iti vine sa strigi, sa tipi, sa-i judeci, iar ura asta aduce cu sine razbunarea. Tu nu alegi instinctul, iar tocmai de aceea tu stai intr-un colt si privesti. Lumea ce ti se infatiseaza este o scena, in care fiecare om isi joaca piesa. Tu le urmaresti piesele, ii invidiezi... asta pentru ca ei au scenariu, iar tu nu ai. Asezat pe scaun, le analizezi jocul, atent, te lupti cu invidia ce zace in tine si treptat, treptat incepi sa-i iubesti. Numai tu stii cat ai luptat sa ajungi de la ura la iubire! Cata durere a ascuns resemnarea numai tu stii, insa... simti usor, usor ca incepi sa te trezesti... aripile tale incep sa se dezmorteasca, sa se desprinda de aurora in care vocile demonice le-au invelit, acea aurora care le-a epuizat intreaga energie, iar tu... Tu incepi cu putine ezitari, sa zbori... incepi sa te inalti... usor, usor, usor... va fi un drum lung pana-n departari!Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-44522026105797329052012-05-31T23:16:00.002-07:002012-06-01T08:55:11.169-07:00Rece...<div style="text-align: justify;">
Oare ce este dragostea? Autosugestie? Slabiciune? Dependenta? Obsesie? A te amagi? Dragostea pare a fi un joc in care se impletesc momente de tandrete, profunzime, trupuri si suflete laolalta. Cateodata nici nu poti face distinctia dintre trup si suflet... atat de viu te fac vibratiile dragostei, atat de intens esti strabatut de sentimente, care te invelesc intr-o viziune perfecta asupra lumii exterioare... Placeri carnale si spirituale te cuprind in lumina pala a veiozei care se reflecta usor pe coapse, creand linii firave de contur asupra unui trup gol, ce se dezvaluie fara teama ochiului. Fiecare atingere il infioara, fiecare cuvant, fiecare soapta si este imbratisat de o lume care din acel moment ia cu totul si cu totul alte conotatii, alte viziuni. Aceasta experienta frumoasa a dragostei dureaza insa o clipa, ca apoi carnea acestui trup gol sa fie sfasiata treptat de durerea indiferentei, racelii. Simte ca se pierde, ca va muri in curand si cauta disperat sa se imbrace... Si tot cauta! Isi cauta haine, sa se incalzeasca. Ii este frig... gaseste la intamplare cateva haine insangerate, zdrentuite, insa frigul salasuieste din nou in acest trup. Si tot cauta caldura! Se mai trezeste din cand in cand soarele cu momentele sale de trandete, de invaluire profunda cu iubire, insa nu uita in scurt timp sa dispara. Si-i este frig acestui trup in care salasuieste invalmaseala de sentimente, ii este frig, e rece! Simte cum sangele ii amorteste si inceteaza usor sa-si continue drumul. Constientizeaza... mai este putin pana la moarte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si constientizeaza ca experienta dragostei consta intr-o continua lupta, intre trupuri si suflete, intre cald si frig, intre nebunie si extaz, intre viata si moarte. A ramas doar un trup gol, fara farmec. Nu se mai poate apara.</div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-26548719489602167022012-02-18T14:22:00.000-08:002012-02-18T14:54:18.149-08:00Teama de a scrieTeama de a scrie isi are radacinile in teama de a fi lucid. Precum si Camil Petrescu relata in cartile sale: "Cata luciditate, cata constiinta pura, atata drama!", ajung la concluzia ca scrisul ne face mai lucizi, mai constienti de propria persoana si de realitatea de zi cu zi, ceea ce are ca rezultat de multe ori trairea unei drame interioare profunde, o drama care ne poate epuiza de puteri, dar care poate avea si un rol intaritor asupra noastra. Am senzatia uneori ca trairea acestor drame interioare bazate pe multitudinea de idei contradictorii care isi fac loc printre gandurile noastre nu face decat sa resemneze fiinta umana fata viata si nu sa o determine sa evolueze sau sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-si depasi conditia. Totodata, lipsa trairii acestei drame care este provocata de exprimarea sentimentelor, gandurilor prin scris, aduce cu sine departarea de realitatea concreta a propriului eu. Poate ca a-ti fi teama de a scrie inseamna de fapt a-ti fi teama de tine, de propria ta realitate. Si asta din ce cauza? Deoarece propria ta realitate se diferenteaza de realitatea ce te inconjoara. Este o realitate intr-o alta realitate, iar tu trebuie sa inveti sa o adaptezi in functie de situatie. Si tocmai de aici pornesc conflictele interioare, din cauza contradictiilor ce se stabilesc intrea realitatea exterioara si cea interioara. De aici porneste intreaga drama, de la faptul ca tu esti constient de tine, ceea ce inseamna ca tu traiesti intens, la un nivel superior tot ceea ce ti se petrece, iar ceea ce este in exterior ti se opune.Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-27700515903862443642011-09-01T11:22:00.000-07:002011-09-27T06:22:52.805-07:00Summer<div style="text-align: justify;">Hmm... Azi am sa scriu! Eei lume, lume asta-i un miracol! Si cum asa are loc miracolul asta dintr-o data? Eei bine, o stimata domnisoara Bianca Badea [aplauze va rog!] a creat un post [il gasiti <a href="http://nymphtamine.blogspot.com/2011/09/realizari-de-vara.html">aici</a>] care m-a inspirat. Mi-a dat o idee foarte buna pot sa zic si m-a facut sa ajung la urmatoarea intrebare profunda: Ce naiba am facut eu vara asta? Ca vara a trecut asta-i alta idee, [sau cum ar spune altii: "asta-i alta mancare de peste"] si mie imi pare rau, tuturor ne pare rau, asta este, nu ma apuc acum sa va povestesc cat de rau imi pare mie ca a trecut vara. Asta poate pentru ca intr-adevar nu-mi pasa! Pentru ca vara asta am invatat sa fiu deschisa si sa accept schimbarile din jurul meu, sa privesc ceea ce pare negativ dintr-o cu totul alta perspectiva. Sa nu ma mai bazez pe faptul ca o anumita actiune, situatie care in trecut a fost perceputa de creierul meu ca ceva negativ, iar cand o voi mai intalni cu siguranta o voi percepe in acel mod negativ, nu, nu si iarasi nu! Ci sa fiu constienta de faptul ca prezentul e prezent, iar viitorul viitor, trecutul trecut, iar eu sa fac legatura intre ele decat atunci cand este suficienta nevoie. In fine. Gata! Deja incep sa va destanui secretele verii mele! Shh! Sa incep frumos.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">I- Inceputul verii</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">17-22 iunie</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"> Eei bine, perioada asta a fost tare smechera! Am vizitat Budapesta, Munchen, Strasbourg si Paris. Cred ca numele oraselor spun multe. Nu pot exprima altceva mai mult decat: WOW! Ce am observat, analizat: </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">1. germanii sunt cam reci, francezii foarte draguti, iar ungurii nu cred ca au neaparat o definitie [am intalnit unguri si draguti, dar si unguri nesimtiti]</div><div style="text-align: justify;">2. Imi plac la nebunie sortuletele</div><div><div style="text-align: justify;">3. ok, trecand la parti mai serioase, am vazut cat de organizata e lumea din tarile respective! Totul pus la punct, aranjat, totul sa arate bine! Iar cum felul meu de a fi e ceva gen: astea pe unde le mai arunc? in stanga sau in dreapta?, mi-am pus anumite semne de intrebare. De ce oare majoritatea tarilor dezvoltate au oameni organizati? Exista cumva vreo legatura sau doar mi se pare?;;) Eu una sincer cred ca este evidenta! :))</div></div><div style="text-align: justify;">4. Cu toate ca lumea occidentului pare sa-ti eclipseze toate privirile cu toate splendoarea sa, cateodata trebuie sa avem grija sa nu cadem plasa suprafetei lumii exterioare. De cate ori mi s-a repetat in microbuz ideea cu traficul de carne vie mi-a intrat in cap intr-un final. Deci chiar daca acele tari au parti bune, au insa si parti mai putin bune.</div><div style="text-align: justify;">5. Am apreciat faptul ca se merge prin oras pe biciclete si se alearga pe oriunde. Au acea parte buna a indiferentei: "Ce-mi pasa mie ca ala alearga pe centru in fata oamenilor sau ca merge pe bicicleta? E treaba lui!"</div><div style="text-align: justify;">6. Am observat cat religia influenteaza conceptia oamenilor. Vreti explicatii? Eei bine, astea le dau in particular, stiti voi... meditatii. :-"</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">23-25 iunie Ce credeti? Somn la greu!</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">25 iunie-19 iulie Socializare, iesiri in oras, lovely moments cu Iuli si de asemenea cateva mici ciondaneli cu Iuli, filme, seriale( o sa fac o lista mai jos cu serialele, filmele vazute vara asta)</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">20 iulie-29 iulie Nationala de Sah pe echipe Iasi si cred ca va imaginati ce inseamna asta: sah, nopti nedormite, cinema, mafia [jocul ala de carti]... si ceva ce nu va imaginati: Mcdonald, KFC la greu, ne jucam de-a v-ati ascunselea cu domn Georgescu [antrenorul- shh! :-"], Cola foarte multa.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Concluzii:</div><div style="text-align: justify;"> 1.Vreau sa mananc sanatos! Gata Cola! Gata McDonald! Gata KFC! Deci gata, gata, gata! Nu mai vreau sa aud niciunul din aceste cuvinte!</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">2. Mai, din sah se invata multe. Iar eu din sah am invatat multe lucruri despre viata si despre mine, deci e imposibil sa nu mai fi invatat ceva nou. Pot spune ca de data asta sahul mi-a demonstrat ca sunt un om foarte puternic cand nu subestimez sau supraestimez situatiile. In cateva partide de sah am avut acel moment de echilibru cu mine insami care a fost extraordinar. Nu a mai fost teama care ma cuprindea de multe ori cand jucam o partida de sah [ceva gen: asta ma face terci!], nu, si nu mai era nici supraestimarea aceea care imi aducea mereu aceleasi mesaje [sunt mult mai buna decat adversarul! cu siguranta o sa castig!], nu, nu mai era nici supraestimare, ci pur si simplu lupta! Nu-mi pasa daca am sa castig sau am sa pierd, imi pasa de lupta in sine, de cat de mult efort depuneam ca sa castig, de valoarea partidei in sine, ceea ce a fost extraordinar! Si am mai invatat cate ceva, dar shh, secret... pastrez pentru mine o perioada. :-"</div><div><br /></div><div><br /></div><div>1-5 august Tabara Petrom, unde am descoperit o cu totul alta perspectiva de a privi oamenii, dintr-o perspectiva pozitiva, iar de asemenea am invatat sa devin mai responsabila.</div><div><br /></div><div>5 august-14 august relaxare, iesiri in oras, filme, putin citit...</div><div><br /></div><div>15 august-29 august Scoala de Vara- O experienta super! Nu am cuvinte sa exprim cat de multe lucruri am invatat! In primul rand ceea ce am spus in prima parte a postarii este o invataminte foarte importanta. O alta invataminte ar fi aceea ca am de a comunica mai bine cu copiii si sa ii inteleg pe fiecare in parte facand legatura cu trasaturile psihice pe care la varsta respectiva ar trebui sa le aiba. Si multe invataminte au fost despre mine. Mi-am descoperit anumite parti si am reusit sa le scot la iveala. M-am surprins pe mine insami cu mine daca pot spune asta. Un foarte interesant sentiment pe care l-am trait si pe care l-as mai repeta cu drag.</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-25971945282839254462011-08-10T20:56:00.000-07:002011-08-10T20:58:34.901-07:00Poate suntem niste broaste testoase..
<br />[Momentan nu am fost destul de inspirata sa scriu o postare, insa am sa reiau una scrisa cu ceva timp in urma care reflecta exact ceea ce vreau sa exprim]
<br />
<br />De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-92093063622421103512011-02-26T09:44:00.000-08:002011-02-26T10:59:08.079-08:00DiscutieStrig iar... Si cui strig? Nu am puterea nici sa mai scriu. Caut. Ma caut. Ce caut? De ce? Si ce aflu? Ma caut pe mine. Si unde ma caut? In cotidian. Prostie! E clar ca nu mai voi gasi acolo! Si acelasi lucru ma gandesc ca este valabil pentru toata lumea. Ceea ce este cotidian este conditionat de cei si de ceea ce este in jurul nostru. Spre exemplu: "Ia sa vedem ce am de facut astazi... Hmm... Am de invatat pentru scoala, trebuie sa invat pentru olimpiada, trebuie sa ajut pe nea' cutare la nu stiu ce pentru ca asa mi-au zis ai mei, trebuie sa fiu dragut/a cu toata lumea." Eei bine, poate ca , eu nu vreau sa fac toate astea. Iar eu ajung la concluzia la un moment dat: "vaai, eu sunt un om cu suflet mare pentru ca l-am ajutat pe cutare de fiecare data!", insa aceasta concluzie poate fi una falsa. Mie poate in realitate nu-mi place acest lucru, insa pentru ca l-am facut in mod repetat am ajuns la concluzia ca sunt un om bun. Daca e sa am propria initiativa, atunci sunt un om bun nu pentru ca fac acelasi lucru unui om pentru ca m-a rugat mama de cand eram mic/a spre exemplu. Sau un alt exemplu pe care-l intalnim tot mai des: "vaai cat de mult invat! Am numai medii de 10!". Aaa, ok, ai numai medii de 10, bravo! Te felicit! Dar am o intrebare pentru tine: "Mai stii ceva din tot ceea ce ai invatat dupa o perioada mai lunga de timp?". Un alt exemplu ar fi faptul ca anumiti oameni iti zic: Nu esti in stare de nimic! Nu poti! Esti vai de tine! Esti un prost!", iar la un moment dat te intrebi: "Mai, chiar sunt prost?" si se intampla sa ajungi chiar sa crezi ca esti prost doar pentru ca lumea considera acest lucru. Iata trei exemple de unde tragem concluzia ca de multe ori facem afirmatii false despre noi insine si anumee: fie ne supraevaluam, fie ne subevaluam si faptul ca ne confundam cu realitatea cotidiana. Iar de aici urmeaza momentul de confuzie: Cine sunt? Ce vreau?<br />Nu-mi spune tu cititorule ca nu ai fost niciodata in aceasta situatie. Te simti pierdut, dezorientat. Si multi dintre noi probabil se intreaba: "Ce fac in aceasta situatie?". Multi dintre noi probabil aleg sa se inconjoare de oameni cat mai mult, gandind ca ei poate le vor da solutia,iar uneori putem sfarsi in situatia de a fi manipulati, dar oricum mi-am dat seama ca nu cei din jurul nostru sunt solutia. Noi suntem solutia. Lumea care se afla in interiorul nostru este solutia. Autoanaliza profunda a noastra este solutia. Ea ne face mai puternici. Adevaratul om cu care trebuie sa lupti tu esti! Este un razboi crunt pe care eu l-am asociat cu razboiul din "Stapanul Inelelor", insa daca lupti cu incredere si curaj vei iesi un invingator! Si cum lupti cu tine oare? Invatand sa te accepti pe tine. Aceasta este cea mai grea lupta. Iar primul pas este sa te descoperi. Cu siguranta gasi o lume minunata! Si gandeste-te: cel mai important este ca acea lume esti tu. Cea mai importanta discutie este cea cu tine! Daca vei reusi sa discuti cu tine fara conflicte inseamna ca ai ajuns departe. Eu inca am conflicte in discutie cu mine, tu?<br />Si ca o concluzie pe care o propun, iesiti cel putin mental din cotidian! Nu intotdeauna ceea ce este in realitatea de zi cu zi va reprezinta. :) Locul tau poate fi in alta parte, iar tu vei ajunge acolo doar folosindu-ti resursele interioare! :)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-62491479506972178522010-10-27T14:22:00.001-07:002010-10-27T15:07:24.730-07:00Strigă!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi63O0AWFfBoOH44Xgg8DXxjI-KyJUr1S_Ko1J6_JP_flL7rHZFrB4Q16mneKMlPXYQK-txUAgHcjLcQRSWZ1btgP9fmIYERts6Nld5AUe4VKMxcgTXE5Z6rWb6x7V-Hhyz2rI965kk8s0/s1600/yell_in_Hell_by_Krumas.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 304px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi63O0AWFfBoOH44Xgg8DXxjI-KyJUr1S_Ko1J6_JP_flL7rHZFrB4Q16mneKMlPXYQK-txUAgHcjLcQRSWZ1btgP9fmIYERts6Nld5AUe4VKMxcgTXE5Z6rWb6x7V-Hhyz2rI965kk8s0/s320/yell_in_Hell_by_Krumas.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5532850552967553906" /></a><br />Simţi nevoia să scrii. Şi ce scrii? Ai rămas fără cuvinte. Legi disperat nişte cuvinte ca apoi să fugi. Îţi rămân doar câteva minute pentru tine şi fugi. Fugi de ce? Fugi ca să ce? Care este locul tău? Te-ai gândit cu adevărat vreodată? Şi te cuprinde acea disperare care otrăveşte acea parte din tine unde ar trebui să existe crengi înmugurite care urmează să dea rod, însă otrăvite nu pot da rod. Şi cum poţi să te vindeci? Cum poţi să regenerezi acest copac al tău numit viaţă? Ai nevoie de... Ai nevoie de ce? Ai nevoie de o viaţă! Ai nevoie să fii fericit cu tine însuţi! Ai nevoie să-ţi faci prieteni. Ai nevoie să-ţi creezi propriile reguli după care să se ghideze ceilalti, nu numai tu trebuie să te ghidezi după ei. Ei sunt nebunii, nu tu! Ce nu înţelegi? Învaţă să nu te mai învinovăţeşti! Învaţă să devii din cel dominat cel care DOMINĂ. Exprimă-te de câte ori ai ocazia! Nu răbda, LUPTĂ! Simţi nevoia să ţipi? ŢIPĂ ! Simţi nevoia să scrii? SCRIE! Simţi nevoia să cânţi? CÂNTĂ! Dezlănţuie-te! Arată cine eşti! Lasă-ţi EUL să se afişeze! Şi vei vedea! Vei fi deasupra lor! :)<br />Numai cu o condiţie: SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTRRRRRRRRRRRRRRRRRRRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-44429195784924892012010-09-06T06:31:00.000-07:002010-09-06T11:11:05.706-07:00Pentru că avem cu toţii vise :)Eu visez? Tu visezi? Ei visează? Da, şi de fapt cu toţii visăm. Pe oricine ai întreba, ar răspunde acelaşi lucru, că visează. Anumite vise devin realitate, altele mai puţin. Visul meu este să am aceste cărţi complet delicioase pe care le găseşti <a href="http://www.books-express.ro/list/view/2085.html">aici</a> şi poate fi realizabil datorită ţie. :) Dacă îţi plac aceste cărţi, te rog să dai un like pentru ca visul meu să devină realitate. Visul tău care este? :)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-41213825542109084772010-08-13T13:45:00.000-07:002010-08-13T14:50:25.169-07:00Oameni de împrumutAm pornit de la citatul " Nimeni nu pierde pe nimeni, deoarece nimeni nu posedă pe nimeni." de la Coelho ca să-mi dau seama într-adevăr că noi împrumutăm suflete, un subiect pe care l-am abordat şi în articolul anterior, iar de la fiecare împrumut rămânem cu ceva şi nu ar trebui să negăm acest lucru.Rămânem cu amintiri, învăţăminte, inspiraţie, lucruri mici, dar rămânem cu rămăşiţe şi ar trebui să ne bucurăm de ele, cum se bucură acei copii flămânzi de frimituri de pâine găsite.Biblioteca vieţii împrumută suflete, ca apoi să piară.Nu împrumută oameni, ci suflete, deoarece oamenii au obiceiul să uite în timp de suflete, ca apoi să piară în neant, cine ştie...Sufletele se pierd uşor.Sunt doar câţiva oameni care sunt conştienţi de ceea ce sunt şi nu renunţă, iar ei se mulţumesc cu împrumuturi, săracii ! Îi compătimesc. :)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-68061411681059965632010-08-12T11:53:00.000-07:002010-08-12T12:25:33.198-07:00Totul are un preţ.Ştiţi, sunt toate acele întâmplări care pentru început iau un curs rapid şi vin peste tine cu un amalgam de bucurii de care nu mai ştii cum să profiţi, ca apoi timpul să curgă lent, încetinit, stopat de cuvinte nespuse şi mărginit în toate colţurile de tăcere.Acum curge încet, aşteaptă să preţuieşti cât se poate de mult acele momente de fericire ca apoi să curgă altele.Întotdeauna când eram mică aveam impresia că dacă în momentul acesta îmi este foarte bine, mâine îmi va fi foarte rău, tocmai opusul şi cam ceva de genul mi se întâmplal.Aveam impresia că totul trebuie să fie la schimb.Mă gândeam că este cineva care controlează totul şi decide pentru fiecare : "Astăzi domnule eşti la +, dar mâine vei fi la - ", "Astăzi eşti la -, stai liniştit, mâine vei fi la +".Şi ştiţi ce mă îngrozea cel mai mult? Mă îngrozeau momentele în care eram fericită, pentru că ştiam ceea ce urmează.Ilogic, nu? Oricum, acum îmi este teamă într-un fel să mai iau lucrurile din punctul acesta de vedere.Nu am acceptat să mă gândesc la asta, însă astăzi am ajuns la aceeaşi superstiţie dacă pot spune aşa." Una caldă, una rece, una caldă, una rece." Totul are un preţ care trebuie plătit, iar ca să fim fericiţi trebuie să ne împrumutăm un pic de la viaţă un timp, ca apoi să plătim.Oricum nu merge întotdeauna pe principiul : o zi fericit, o zi trist, poate merge şi pe principiul : 6 luni fericit, 6 luni trist. :)) Totul are un preţ.Şi oamenii de lângă noi au un preţ.De aceea de multe ori împrumutăm prieteni sau iubiţi ca apoi să plece, dar pentru ei preţul este mai mare şi de asemenea şi trăirile sunt mai intense alături de ei.Sau se poate întâmpla să ai o persoană iubită lângă tine toată viaţa, dar să nu ai prieteni sau să ai prieteni, dar să nu ai o persoană iubită.Fiecare cum poate.Ceea ce contează este că ne putem aştepta la tot şi ar trebui să fim împăcaţi cu ideea.În viaţă mai contează şi alegerile, deci oricum ar fi mai tot depinde de tine, pentru că eşti om. :) Poate că depinde de mine să am prieteni precum mi-am dorit întotdeauna.Ce-ar fi să-mi împrumute şi mie cineva un prieten adevărat măcar pentru 10 ani, dacă nu se poate altfel? :))<br />Mai am impresia că în viaţă mai tot este clădit de amintiri, gen : amintiri = viaţă.Oare de ce plecăm undeva în călătorii, ceva pentru câteva zile, săptămâni? Nu pentru a culege amintiri? :)Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-44728812826414649882010-08-08T13:18:00.000-07:002010-08-08T13:58:12.638-07:00I'm back<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibz1r0Gn_Pfn-ROI71QWifu9z7UtS6l_hQ58Fv4HZYVRKS8400dPPeH7tHPh-RLMgUKKHNZW_YM7a3gee95uV38OVoMyP9jVw1brGMhXnZEgzGwIr-qbJaxqO2jDx7oywePCwDrdOJA8o/s1600/11832_165040059798_165035009798_2573167_3598490_n.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibz1r0Gn_Pfn-ROI71QWifu9z7UtS6l_hQ58Fv4HZYVRKS8400dPPeH7tHPh-RLMgUKKHNZW_YM7a3gee95uV38OVoMyP9jVw1brGMhXnZEgzGwIr-qbJaxqO2jDx7oywePCwDrdOJA8o/s320/11832_165040059798_165035009798_2573167_3598490_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5503145871382801042" /></a><br />Hello tuturor ! I'm back ! Pentru un moment sau cine ştie pentru cât timp.Poate că cei care mă citiţi vă întrebaţi : "Oare de ce nu mai scrie nimeni nimic pe acest blog?" În cazul în care mă citeşte cineva, însă oricum mie-mi place să ştiu că sunt citită deci prefer să-mi imaginez că am cititori.Răspunsul cred că ar fi : "Pentru că am trăit." E greu să trăieşti şi să scrii în acelaşi timp.Îmi este dor de aceste momente când veneam grăbită de undeva, pregătită să scriu, să mă dăruiesc propriilor mele creaţii.Este greu să scrii.Hmm...Şi poate că voi vă întrebaţi : "de ce?" Pentru că de fiecare dată când începi să scrii trebuie să fie momentul potrivit, iar dacă tu nu găseşti acel moment nu poţi să scrii pur şi simplu.Te simţi obligat de tine însuţi să o faci şi astfel, chiar nu reuşeşti să o faci.Întotdeauna mi-a fost greu să ţin un jurnal.Simt că nu pot finaliza ceva.Fac ce fac, creez ce creez, însă nu până la final.La mine mai nimic nu se termină.Totul trebuie să aibă o continuitate şi deci vor rămâne întotdeauna pagini nescrise de jurnal.<br />Am visat întotdeauna să devin o scriitoare.Mai toţi mă admiră pentru talentul de a scrie, însă mie îmi pare rău că nu ştiu să profit de acest aşa-zis talent şi l-am lăsat baltă.Mi-am dat seama într-un final că acesta este singurul lucru pe care-l mai ştiu într-adevăr despre mine : că pot să scriu.<br />În tot acest timp în care am trăit pot spune că am uitat de mine.M-am părăsit pentru ceva ceea ce nu prea sunt doar pentru a face faţă celorlalţi.Am renunţat un pic la mine, la sufletul meu...Scrisul a început să mi se pară ceva care nu înseamnă decât să-ţi plângi propria viaţă, ceva fără viitor care nu rezolvă nimic, o pierdere de timp, însă...Scrisul mă ajută să fiu eu, să fiu ceea ce sunt, să mă găsesc şi să nu mai încerc să-mi ascund adevărata profunzime, transformându-mă într-un roboţel.<br />De aceea vreau să-i mulţumesc unei persoane speciale din viaţa mea care m-a ajutat un pic să-mi dau seama cine sunt şi datorită căreia scriu.Îţi mulţumesc mult şi...Te iubesc! Sper că va fi o revenire frumoasă...Urez tuturor :" Toate cele bune !" până la următoarea postare, desigur !Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-39465901780498659922010-04-18T03:38:00.000-07:002010-04-18T03:56:44.083-07:00TimpTimpul se scurge monoton.Trece pe lângă întreaga mea fiinţă şi o zdrobeşte cu putere de pereţii scorojiţi ai vieţii.Se pierd formele,culorile,visele,micile speranţe.Rămân spânzurată de sforile unui timp nedorit.Se apropie de mine cu insistenţă.Îmi cere atenţie,îmi cere săruturi.Observă că nu i le ofer şi mi le fură insistent.Nu are nevoie de pauze.Nu îi pasă că eu nu îl vreau.Vrea să fiu a lui pentru totdeauna.Să-mi dedic întreaga viaţă în căutarea proprie-mi dimensiuni.Şi?Aici...Aici nu o găsesc.Caut urme şi nimic.Mai am timp ! Cred...Nu înţelege că nu vreau să depind de nimeni,însă timpul se dovedeşte unul dintre cei mai mari duşmani.Mă aruncă dintr-o parte în cealaltă ca pe un om pierdut,fără o existenţă proprie.Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-43189195319247956192010-04-08T13:12:00.000-07:002010-04-25T01:59:17.824-07:00Cuvinte.Nebunie.Nostalgie.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1AGcjHW6a-0Gy88JgaYYGyUIPpGp1SsrXxNpNjgh6SxFOYCqM1tFtGzwNGMvgQPKgIFYPLJw3PuhwfOCEzmkg0rsrqSFb3Nk2fg9F8L6FrN2yXUaxg6mMG4tsn_7v6y4UeRR0nJQj3h4/s1600/7196.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1AGcjHW6a-0Gy88JgaYYGyUIPpGp1SsrXxNpNjgh6SxFOYCqM1tFtGzwNGMvgQPKgIFYPLJw3PuhwfOCEzmkg0rsrqSFb3Nk2fg9F8L6FrN2yXUaxg6mMG4tsn_7v6y4UeRR0nJQj3h4/s320/7196.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5457870567660183074" /></a><br /><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/vamamusic/fc33ce3a58627c.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=225&titluEmbed=Vama%20-%20Cantec%20de%20gasit"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/vamamusic/fc33ce3a58627c.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="55" flashvars="durataAudio=225&titluEmbed=Vama%20-%20Cantec%20de%20gasit"></embed></object><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Divertisment" title="Divertisment">Asculta mai multe audio Divertisment</a><div><br /></div><div></div><br />Gară, vis, mare, deal, soare, Vama, cărţi, fotografie, prietenie, Vama Veche, muzică, prietenie, râsete, secrete, copilărie, dor, plăcere, nebunie, simboluri, dezbateri, certuri, străzi, căutare, roşu, păr, gaşcă, melancolie, muzică, o zi, schimbare, "unde eşti, tu?", "eşti o naivă", certuri, plimbări, "cine eşti ? ", mult, nimic, mult, mare, Bucureşti,oprire gara de nord, autostradă, soare, căutare, amintire, filme, vise, nimic, tot, " Ce mai faci?Mi s-a făcut dor de tine !", disperare, lacrimi, joc, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, teatru, "Cine eşti?", melancolie, prietenie, zâmbet, timiditate, tupeu, viaţă, bere, dor nebun,, ţigară, Cola, Vodka, vise, abstract, "Mai exist?", zâmbete, tot, nimic, tot,prietenie,îmbrăţişări,nimic, tot, "Eşti o naivă ! ",ţineri strânse de mână, suflete, cuvinte, joc, sentimente,nisip, desene, copilărie, culori,alb-negru,adolescenţă o ţigară, încă una, o bere, o Cola,nişte scări, sus,jos, o cale ferată, un deal, cer, apus, nebunie, extaz, fugă, departe, gară,fugă, vis, mare, deal, soare, cărţi, abstract, viaţă, ochelari de soare, depărtare, răsărit, depărtare,soare, depărtare,lumină, uitare, inexistenţă, viaţă, depărtare, moarte,carne, rămăşiţe, nimic, plin şi...gol.şi totuşi...apus şi mare, fum, zare.Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-49315511221432751232010-04-07T12:12:00.000-07:002010-04-07T12:38:11.101-07:00Despre scris<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:georgia;"><span class="Apple-style-span" style="color:#333333;">"Scrisul te confiscă pe dinlăuntru,te împiedică să trăieşti.Nu orice muncă te confiscă pe dinlăuntru.Poţi încărca o vagonetă cu cărbuni sau poţi semna hârtii administrative şi mintea îţi aleargă liberă.Timpul dumitale interior,singurul care mai contează,îţi aparţine.Poţi munci visând sau amintindu-ţi,sau gândind.Numai munca săvârşită pentru împlinirea unei vocaţii,şi în primul rând scrisul,pentru că procesul lui este cel mai complicat,numai această muncă te confiscă definitiv.Numai actul creaţiei îţi cere această jertfă."</span></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:georgia;"><span class="Apple-style-span" style="color:#333333;"><br /></span></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family:georgia;"><span class="Apple-style-span" style="color:#333333;">"Un scriitor poate trăi înainte sau după ce a scris o carte,dar nu poate să trăiască şi să creeze în acelaşi timp.Actul creaţiei îl confiscă în întregime şi deci îi interzice să trăiască."</span></span></div><div style="text-align: right;"><br /></div><div><div style="text-align: right;">[Mircea Eliade-Noaptea de Sânziene]</div><div><br /></div><div>Ce părere aveţi despre aceste citate regăsite în "Noaptea de Sânziene"?</div></div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-58304479010044569192010-04-03T16:30:00.000-07:002010-04-03T16:39:58.454-07:00Doar despre tine.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcTI4raIa4BpEyxDhOBj76FaANf82I6gLklamYiFZhEsXXvWT8QG1sTP-DwA-pGMXJvrju2KAh43CnPoZdx9Zmdyd7vhFvkXHGNU33hT2dNbVqchtRAJsG5XOyk3ozTF1QJO8yb_qHGLE/s1600/IMG_2608.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; DISPLAY: block; HEIGHT: 213px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5456060109784302802" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcTI4raIa4BpEyxDhOBj76FaANf82I6gLklamYiFZhEsXXvWT8QG1sTP-DwA-pGMXJvrju2KAh43CnPoZdx9Zmdyd7vhFvkXHGNU33hT2dNbVqchtRAJsG5XOyk3ozTF1QJO8yb_qHGLE/s320/IMG_2608.jpg" /></a><br /><div align="center">Îmi modelezi această bucată de suflet.</div><br /><div align="center">Shht!Mai mult nu este nevoie să ştii.</div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-44808096305996117812010-04-03T16:02:00.001-07:002010-04-03T16:43:27.053-07:00Te căutam.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDx3QnzS8mJkLrPui8wtvZ3ztq1g4lv4I9xIRklcCV4DVYy-lQ0x_jnKB0Abbz-AS2diAOmYoHntUwpLec1yqq-OYrw58-meF6GvrT22TVwerJdGZv7e-WtMoBelaPT9qrMvCUJoF4OXA/s1600/Not_Yet_Ready_by_Hatten.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 214px; DISPLAY: block; HEIGHT: 320px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5456060998827429938" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDx3QnzS8mJkLrPui8wtvZ3ztq1g4lv4I9xIRklcCV4DVYy-lQ0x_jnKB0Abbz-AS2diAOmYoHntUwpLec1yqq-OYrw58-meF6GvrT22TVwerJdGZv7e-WtMoBelaPT9qrMvCUJoF4OXA/s320/Not_Yet_Ready_by_Hatten.jpg" /></a><br /><div>Te căutam odată printre morminte.Stăteai undeva ascunsă.Îţi plăcea să sorbi din propria ta singurătate,dramă.Am alergat să te caut.Unde e?Unde e?Te imaginam ghemuită,cu picioarele lipite de bărbie şi cu telefonul în mână pe care obişnuiai să-l butonezi des.Aşteptai mesaje,telefoane de la un el.Îţi era dor.Şi tu îl căutai cu gândul.Şi eu te căutam pe tine.Măcar aveam un punct comun.Ce timpuri vechi ! Poate că erai totul pentru mine.Ştiam despre tine că eşti o copilă cu suflet mare.Doar atunci.Acum...acum eşti doar...doar o străină?</div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-56249535822583672532010-04-03T15:11:00.000-07:002010-04-03T16:45:27.339-07:00Statui<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpWvBfpgiheZcXD-2VwNnAed5Zn0HPjJmjV9vzz68s6DhUL883cRUnoacaJ4HU779ohK2UIgMljiWf2ChgtOk1_BpaK3grSywRY6rjA-P8u9rrD28eJINdWlFiCzicbYJowx2-6Q9RW3Q/s1600/3641347458_745c338941.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; DISPLAY: block; HEIGHT: 238px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5456061543536495938" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpWvBfpgiheZcXD-2VwNnAed5Zn0HPjJmjV9vzz68s6DhUL883cRUnoacaJ4HU779ohK2UIgMljiWf2ChgtOk1_BpaK3grSywRY6rjA-P8u9rrD28eJINdWlFiCzicbYJowx2-6Q9RW3Q/s320/3641347458_745c338941.jpg" /></a><br /><div>Şi cum dintr-o dată totul îşi pierde conturul,farmecul?Începi să dezbraci personalităţi,oameni,locuri şi...ce rămâne?Un trup gol...alb,lipsit de viaţă.Rămân rămăşiţele unei existenţe trecute.Rămân doar nişte statui albe ce iau poziţia unor sfinţi,iar de fapt...sunt doar nişte statui.Par mândre cu pieptul în faţă,însă care poartă o lumânare în mână şi încearcă să ia poziţia de om credincios,sfânt.Dar... i se citeşte pe chip falsitatea,egoismul şi amarul în care trăieşte şi îi provoacă şi pe ceilalţi.Slabi actori ! Slabi actori !</div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-409294954668974453.post-78302550448547345372010-04-02T10:10:00.000-07:002010-04-03T16:48:56.285-07:00Fără sfori.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYC4g0gT_rIx_IZ5vuNiUivVH0qX215pUQVSYqY45yKbJmYffqlMEzt2UH-8aUx7HPTIM-nZriMxtIUbkJTXwiRTFSuKsC-ImEtAXVH63LVCNnIwlsu928k6NzIT0jRfjEAbilCTg2Puk/s1600/Bianca__1.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 320px; DISPLAY: block; HEIGHT: 240px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5456062420327581746" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYC4g0gT_rIx_IZ5vuNiUivVH0qX215pUQVSYqY45yKbJmYffqlMEzt2UH-8aUx7HPTIM-nZriMxtIUbkJTXwiRTFSuKsC-ImEtAXVH63LVCNnIwlsu928k6NzIT0jRfjEAbilCTg2Puk/s320/Bianca__1.jpg" /></a><br /><div>O parte din sforile mele nu mai sunt la tine.M-am zbătut să le rup şi...în sfârşit am reuşit! Dulce izbândă...dulce...ca acel gust de şampanie pe care-l bei victorios atunci când simţi că ţi-ai câştigat existenţa.Nu-mi puteam imagina o viaţă fără sforile mele la tine în mână,fără ca tu să ai rolul de păpuşar şi să-ţi prezinţi victorios,omule creatura ciudată pe care ai dresat-o pentru a primi aplauzele bine meritate ale publicului.De astăzi nu-ţi mai aparţin.De astăzi nu.De astăzi totul se schimbă şi...dulceaţa mea de care ţi s-a făcut scârbă se va transforma în cireşe amare,otrăvite de viaţă, după care cu siguranţă vei tânji.Sforile mele pentru tine s-au rupt.Îţi rămân doar rămăşiţele cu ajutorul cărora nu ai decât să te spânzuri în neant.Eu nu te mai cunosc de azi.Atât.</div>Nume falshttp://www.blogger.com/profile/08317901656172810370noreply@blogger.com3