joi, 1 septembrie 2011

Summer

Hmm... Azi am sa scriu! Eei lume, lume asta-i un miracol! Si cum asa are loc miracolul asta dintr-o data? Eei bine, o stimata domnisoara Bianca Badea [aplauze va rog!] a creat un post [il gasiti aici] care m-a inspirat. Mi-a dat o idee foarte buna pot sa zic si m-a facut sa ajung la urmatoarea intrebare profunda: Ce naiba am facut eu vara asta? Ca vara a trecut asta-i alta idee, [sau cum ar spune altii: "asta-i alta mancare de peste"] si mie imi pare rau, tuturor ne pare rau, asta este, nu ma apuc acum sa va povestesc cat de rau imi pare mie ca a trecut vara. Asta poate pentru ca intr-adevar nu-mi pasa! Pentru ca vara asta am invatat sa fiu deschisa si sa accept schimbarile din jurul meu, sa privesc ceea ce pare negativ dintr-o cu totul alta perspectiva. Sa nu ma mai bazez pe faptul ca o anumita actiune, situatie care in trecut a fost perceputa de creierul meu ca ceva negativ, iar cand o voi mai intalni cu siguranta o voi percepe in acel mod negativ, nu, nu si iarasi nu! Ci sa fiu constienta de faptul ca prezentul e prezent, iar viitorul viitor, trecutul trecut, iar eu sa fac legatura intre ele decat atunci cand este suficienta nevoie. In fine. Gata! Deja incep sa va destanui secretele verii mele! Shh! Sa incep frumos.

I- Inceputul verii

17-22 iunie

Eei bine, perioada asta a fost tare smechera! Am vizitat Budapesta, Munchen, Strasbourg si Paris. Cred ca numele oraselor spun multe. Nu pot exprima altceva mai mult decat: WOW! Ce am observat, analizat:

1. germanii sunt cam reci, francezii foarte draguti, iar ungurii nu cred ca au neaparat o definitie [am intalnit unguri si draguti, dar si unguri nesimtiti]
2. Imi plac la nebunie sortuletele
3. ok, trecand la parti mai serioase, am vazut cat de organizata e lumea din tarile respective! Totul pus la punct, aranjat, totul sa arate bine! Iar cum felul meu de a fi e ceva gen: astea pe unde le mai arunc? in stanga sau in dreapta?, mi-am pus anumite semne de intrebare. De ce oare majoritatea tarilor dezvoltate au oameni organizati? Exista cumva vreo legatura sau doar mi se pare?;;) Eu una sincer cred ca este evidenta! :))
4. Cu toate ca lumea occidentului pare sa-ti eclipseze toate privirile cu toate splendoarea sa, cateodata trebuie sa avem grija sa nu cadem plasa suprafetei lumii exterioare. De cate ori mi s-a repetat in microbuz ideea cu traficul de carne vie mi-a intrat in cap intr-un final. Deci chiar daca acele tari au parti bune, au insa si parti mai putin bune.
5. Am apreciat faptul ca se merge prin oras pe biciclete si se alearga pe oriunde. Au acea parte buna a indiferentei: "Ce-mi pasa mie ca ala alearga pe centru in fata oamenilor sau ca merge pe bicicleta? E treaba lui!"
6. Am observat cat religia influenteaza conceptia oamenilor. Vreti explicatii? Eei bine, astea le dau in particular, stiti voi... meditatii. :-"

23-25 iunie Ce credeti? Somn la greu!

25 iunie-19 iulie Socializare, iesiri in oras, lovely moments cu Iuli si de asemenea cateva mici ciondaneli cu Iuli, filme, seriale( o sa fac o lista mai jos cu serialele, filmele vazute vara asta)

20 iulie-29 iulie Nationala de Sah pe echipe Iasi si cred ca va imaginati ce inseamna asta: sah, nopti nedormite, cinema, mafia [jocul ala de carti]... si ceva ce nu va imaginati: Mcdonald, KFC la greu, ne jucam de-a v-ati ascunselea cu domn Georgescu [antrenorul- shh! :-"], Cola foarte multa.

Concluzii:
1.Vreau sa mananc sanatos! Gata Cola! Gata McDonald! Gata KFC! Deci gata, gata, gata! Nu mai vreau sa aud niciunul din aceste cuvinte!

2. Mai, din sah se invata multe. Iar eu din sah am invatat multe lucruri despre viata si despre mine, deci e imposibil sa nu mai fi invatat ceva nou. Pot spune ca de data asta sahul mi-a demonstrat ca sunt un om foarte puternic cand nu subestimez sau supraestimez situatiile. In cateva partide de sah am avut acel moment de echilibru cu mine insami care a fost extraordinar. Nu a mai fost teama care ma cuprindea de multe ori cand jucam o partida de sah [ceva gen: asta ma face terci!], nu, si nu mai era nici supraestimarea aceea care imi aducea mereu aceleasi mesaje [sunt mult mai buna decat adversarul! cu siguranta o sa castig!], nu, nu mai era nici supraestimare, ci pur si simplu lupta! Nu-mi pasa daca am sa castig sau am sa pierd, imi pasa de lupta in sine, de cat de mult efort depuneam ca sa castig, de valoarea partidei in sine, ceea ce a fost extraordinar! Si am mai invatat cate ceva, dar shh, secret... pastrez pentru mine o perioada. :-"


1-5 august Tabara Petrom, unde am descoperit o cu totul alta perspectiva de a privi oamenii, dintr-o perspectiva pozitiva, iar de asemenea am invatat sa devin mai responsabila.

5 august-14 august relaxare, iesiri in oras, filme, putin citit...

15 august-29 august Scoala de Vara- O experienta super! Nu am cuvinte sa exprim cat de multe lucruri am invatat! In primul rand ceea ce am spus in prima parte a postarii este o invataminte foarte importanta. O alta invataminte ar fi aceea ca am de a comunica mai bine cu copiii si sa ii inteleg pe fiecare in parte facand legatura cu trasaturile psihice pe care la varsta respectiva ar trebui sa le aiba. Si multe invataminte au fost despre mine. Mi-am descoperit anumite parti si am reusit sa le scot la iveala. M-am surprins pe mine insami cu mine daca pot spune asta. Un foarte interesant sentiment pe care l-am trait si pe care l-as mai repeta cu drag.




miercuri, 10 august 2011

Poate suntem niste broaste testoase..


[Momentan nu am fost destul de inspirata sa scriu o postare, insa am sa reiau una scrisa cu ceva timp in urma care reflecta exact ceea ce vreau sa exprim]

De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)

sâmbătă, 26 februarie 2011

Discutie

Strig iar... Si cui strig? Nu am puterea nici sa mai scriu. Caut. Ma caut. Ce caut? De ce? Si ce aflu? Ma caut pe mine. Si unde ma caut? In cotidian. Prostie! E clar ca nu mai voi gasi acolo! Si acelasi lucru ma gandesc ca este valabil pentru toata lumea. Ceea ce este cotidian este conditionat de cei si de ceea ce este in jurul nostru. Spre exemplu: "Ia sa vedem ce am de facut astazi... Hmm... Am de invatat pentru scoala, trebuie sa invat pentru olimpiada, trebuie sa ajut pe nea' cutare la nu stiu ce pentru ca asa mi-au zis ai mei, trebuie sa fiu dragut/a cu toata lumea." Eei bine, poate ca , eu nu vreau sa fac toate astea. Iar eu ajung la concluzia la un moment dat: "vaai, eu sunt un om cu suflet mare pentru ca l-am ajutat pe cutare de fiecare data!", insa aceasta concluzie poate fi una falsa. Mie poate in realitate nu-mi place acest lucru, insa pentru ca l-am facut in mod repetat am ajuns la concluzia ca sunt un om bun. Daca e sa am propria initiativa, atunci sunt un om bun nu pentru ca fac acelasi lucru unui om pentru ca m-a rugat mama de cand eram mic/a spre exemplu. Sau un alt exemplu pe care-l intalnim tot mai des: "vaai cat de mult invat! Am numai medii de 10!". Aaa, ok, ai numai medii de 10, bravo! Te felicit! Dar am o intrebare pentru tine: "Mai stii ceva din tot ceea ce ai invatat dupa o perioada mai lunga de timp?". Un alt exemplu ar fi faptul ca anumiti oameni iti zic: Nu esti in stare de nimic! Nu poti! Esti vai de tine! Esti un prost!", iar la un moment dat te intrebi: "Mai, chiar sunt prost?" si se intampla sa ajungi chiar sa crezi ca esti prost doar pentru ca lumea considera acest lucru. Iata trei exemple de unde tragem concluzia ca de multe ori facem afirmatii false despre noi insine si anumee: fie ne supraevaluam, fie ne subevaluam si faptul ca ne confundam cu realitatea cotidiana. Iar de aici urmeaza momentul de confuzie: Cine sunt? Ce vreau?
Nu-mi spune tu cititorule ca nu ai fost niciodata in aceasta situatie. Te simti pierdut, dezorientat. Si multi dintre noi probabil se intreaba: "Ce fac in aceasta situatie?". Multi dintre noi probabil aleg sa se inconjoare de oameni cat mai mult, gandind ca ei poate le vor da solutia,iar uneori putem sfarsi in situatia de a fi manipulati, dar oricum mi-am dat seama ca nu cei din jurul nostru sunt solutia. Noi suntem solutia. Lumea care se afla in interiorul nostru este solutia. Autoanaliza profunda a noastra este solutia. Ea ne face mai puternici. Adevaratul om cu care trebuie sa lupti tu esti! Este un razboi crunt pe care eu l-am asociat cu razboiul din "Stapanul Inelelor", insa daca lupti cu incredere si curaj vei iesi un invingator! Si cum lupti cu tine oare? Invatand sa te accepti pe tine. Aceasta este cea mai grea lupta. Iar primul pas este sa te descoperi. Cu siguranta gasi o lume minunata! Si gandeste-te: cel mai important este ca acea lume esti tu. Cea mai importanta discutie este cea cu tine! Daca vei reusi sa discuti cu tine fara conflicte inseamna ca ai ajuns departe. Eu inca am conflicte in discutie cu mine, tu?
Si ca o concluzie pe care o propun, iesiti cel putin mental din cotidian! Nu intotdeauna ceea ce este in realitatea de zi cu zi va reprezinta. :) Locul tau poate fi in alta parte, iar tu vei ajunge acolo doar folosindu-ti resursele interioare! :)