miercuri, 27 octombrie 2010

Strigă!


Simţi nevoia să scrii. Şi ce scrii? Ai rămas fără cuvinte. Legi disperat nişte cuvinte ca apoi să fugi. Îţi rămân doar câteva minute pentru tine şi fugi. Fugi de ce? Fugi ca să ce? Care este locul tău? Te-ai gândit cu adevărat vreodată? Şi te cuprinde acea disperare care otrăveşte acea parte din tine unde ar trebui să existe crengi înmugurite care urmează să dea rod, însă otrăvite nu pot da rod. Şi cum poţi să te vindeci? Cum poţi să regenerezi acest copac al tău numit viaţă? Ai nevoie de... Ai nevoie de ce? Ai nevoie de o viaţă! Ai nevoie să fii fericit cu tine însuţi! Ai nevoie să-ţi faci prieteni. Ai nevoie să-ţi creezi propriile reguli după care să se ghideze ceilalti, nu numai tu trebuie să te ghidezi după ei. Ei sunt nebunii, nu tu! Ce nu înţelegi? Învaţă să nu te mai învinovăţeşti! Învaţă să devii din cel dominat cel care DOMINĂ. Exprimă-te de câte ori ai ocazia! Nu răbda, LUPTĂ! Simţi nevoia să ţipi? ŢIPĂ ! Simţi nevoia să scrii? SCRIE! Simţi nevoia să cânţi? CÂNTĂ! Dezlănţuie-te! Arată cine eşti! Lasă-ţi EUL să se afişeze! Şi vei vedea! Vei fi deasupra lor! :)
Numai cu o condiţie: SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTRRRRRRRRRRRRRRRRRRRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !

luni, 6 septembrie 2010

Pentru că avem cu toţii vise :)

Eu visez? Tu visezi? Ei visează? Da, şi de fapt cu toţii visăm. Pe oricine ai întreba, ar răspunde acelaşi lucru, că visează. Anumite vise devin realitate, altele mai puţin. Visul meu este să am aceste cărţi complet delicioase pe care le găseşti aici şi poate fi realizabil datorită ţie. :) Dacă îţi plac aceste cărţi, te rog să dai un like pentru ca visul meu să devină realitate. Visul tău care este? :)

vineri, 13 august 2010

Oameni de împrumut

Am pornit de la citatul " Nimeni nu pierde pe nimeni, deoarece nimeni nu posedă pe nimeni." de la Coelho ca să-mi dau seama într-adevăr că noi împrumutăm suflete, un subiect pe care l-am abordat şi în articolul anterior, iar de la fiecare împrumut rămânem cu ceva şi nu ar trebui să negăm acest lucru.Rămânem cu amintiri, învăţăminte, inspiraţie, lucruri mici, dar rămânem cu rămăşiţe şi ar trebui să ne bucurăm de ele, cum se bucură acei copii flămânzi de frimituri de pâine găsite.Biblioteca vieţii împrumută suflete, ca apoi să piară.Nu împrumută oameni, ci suflete, deoarece oamenii au obiceiul să uite în timp de suflete, ca apoi să piară în neant, cine ştie...Sufletele se pierd uşor.Sunt doar câţiva oameni care sunt conştienţi de ceea ce sunt şi nu renunţă, iar ei se mulţumesc cu împrumuturi, săracii ! Îi compătimesc. :)

joi, 12 august 2010

Totul are un preţ.

Ştiţi, sunt toate acele întâmplări care pentru început iau un curs rapid şi vin peste tine cu un amalgam de bucurii de care nu mai ştii cum să profiţi, ca apoi timpul să curgă lent, încetinit, stopat de cuvinte nespuse şi mărginit în toate colţurile de tăcere.Acum curge încet, aşteaptă să preţuieşti cât se poate de mult acele momente de fericire ca apoi să curgă altele.Întotdeauna când eram mică aveam impresia că dacă în momentul acesta îmi este foarte bine, mâine îmi va fi foarte rău, tocmai opusul şi cam ceva de genul mi se întâmplal.Aveam impresia că totul trebuie să fie la schimb.Mă gândeam că este cineva care controlează totul şi decide pentru fiecare : "Astăzi domnule eşti la +, dar mâine vei fi la - ", "Astăzi eşti la -, stai liniştit, mâine vei fi la +".Şi ştiţi ce mă îngrozea cel mai mult? Mă îngrozeau momentele în care eram fericită, pentru că ştiam ceea ce urmează.Ilogic, nu? Oricum, acum îmi este teamă într-un fel să mai iau lucrurile din punctul acesta de vedere.Nu am acceptat să mă gândesc la asta, însă astăzi am ajuns la aceeaşi superstiţie dacă pot spune aşa." Una caldă, una rece, una caldă, una rece." Totul are un preţ care trebuie plătit, iar ca să fim fericiţi trebuie să ne împrumutăm un pic de la viaţă un timp, ca apoi să plătim.Oricum nu merge întotdeauna pe principiul : o zi fericit, o zi trist, poate merge şi pe principiul : 6 luni fericit, 6 luni trist. :)) Totul are un preţ.Şi oamenii de lângă noi au un preţ.De aceea de multe ori împrumutăm prieteni sau iubiţi ca apoi să plece, dar pentru ei preţul este mai mare şi de asemenea şi trăirile sunt mai intense alături de ei.Sau se poate întâmpla să ai o persoană iubită lângă tine toată viaţa, dar să nu ai prieteni sau să ai prieteni, dar să nu ai o persoană iubită.Fiecare cum poate.Ceea ce contează este că ne putem aştepta la tot şi ar trebui să fim împăcaţi cu ideea.În viaţă mai contează şi alegerile, deci oricum ar fi mai tot depinde de tine, pentru că eşti om. :) Poate că depinde de mine să am prieteni precum mi-am dorit întotdeauna.Ce-ar fi să-mi împrumute şi mie cineva un prieten adevărat măcar pentru 10 ani, dacă nu se poate altfel? :))
Mai am impresia că în viaţă mai tot este clădit de amintiri, gen : amintiri = viaţă.Oare de ce plecăm undeva în călătorii, ceva pentru câteva zile, săptămâni? Nu pentru a culege amintiri? :)

duminică, 8 august 2010

I'm back


Hello tuturor ! I'm back ! Pentru un moment sau cine ştie pentru cât timp.Poate că cei care mă citiţi vă întrebaţi : "Oare de ce nu mai scrie nimeni nimic pe acest blog?" În cazul în care mă citeşte cineva, însă oricum mie-mi place să ştiu că sunt citită deci prefer să-mi imaginez că am cititori.Răspunsul cred că ar fi : "Pentru că am trăit." E greu să trăieşti şi să scrii în acelaşi timp.Îmi este dor de aceste momente când veneam grăbită de undeva, pregătită să scriu, să mă dăruiesc propriilor mele creaţii.Este greu să scrii.Hmm...Şi poate că voi vă întrebaţi : "de ce?" Pentru că de fiecare dată când începi să scrii trebuie să fie momentul potrivit, iar dacă tu nu găseşti acel moment nu poţi să scrii pur şi simplu.Te simţi obligat de tine însuţi să o faci şi astfel, chiar nu reuşeşti să o faci.Întotdeauna mi-a fost greu să ţin un jurnal.Simt că nu pot finaliza ceva.Fac ce fac, creez ce creez, însă nu până la final.La mine mai nimic nu se termină.Totul trebuie să aibă o continuitate şi deci vor rămâne întotdeauna pagini nescrise de jurnal.
Am visat întotdeauna să devin o scriitoare.Mai toţi mă admiră pentru talentul de a scrie, însă mie îmi pare rău că nu ştiu să profit de acest aşa-zis talent şi l-am lăsat baltă.Mi-am dat seama într-un final că acesta este singurul lucru pe care-l mai ştiu într-adevăr despre mine : că pot să scriu.
În tot acest timp în care am trăit pot spune că am uitat de mine.M-am părăsit pentru ceva ceea ce nu prea sunt doar pentru a face faţă celorlalţi.Am renunţat un pic la mine, la sufletul meu...Scrisul a început să mi se pară ceva care nu înseamnă decât să-ţi plângi propria viaţă, ceva fără viitor care nu rezolvă nimic, o pierdere de timp, însă...Scrisul mă ajută să fiu eu, să fiu ceea ce sunt, să mă găsesc şi să nu mai încerc să-mi ascund adevărata profunzime, transformându-mă într-un roboţel.
De aceea vreau să-i mulţumesc unei persoane speciale din viaţa mea care m-a ajutat un pic să-mi dau seama cine sunt şi datorită căreia scriu.Îţi mulţumesc mult şi...Te iubesc! Sper că va fi o revenire frumoasă...Urez tuturor :" Toate cele bune !" până la următoarea postare, desigur !

duminică, 18 aprilie 2010

Timp

Timpul se scurge monoton.Trece pe lângă întreaga mea fiinţă şi o zdrobeşte cu putere de pereţii scorojiţi ai vieţii.Se pierd formele,culorile,visele,micile speranţe.Rămân spânzurată de sforile unui timp nedorit.Se apropie de mine cu insistenţă.Îmi cere atenţie,îmi cere săruturi.Observă că nu i le ofer şi mi le fură insistent.Nu are nevoie de pauze.Nu îi pasă că eu nu îl vreau.Vrea să fiu a lui pentru totdeauna.Să-mi dedic întreaga viaţă în căutarea proprie-mi dimensiuni.Şi?Aici...Aici nu o găsesc.Caut urme şi nimic.Mai am timp ! Cred...Nu înţelege că nu vreau să depind de nimeni,însă timpul se dovedeşte unul dintre cei mai mari duşmani.Mă aruncă dintr-o parte în cealaltă ca pe un om pierdut,fără o existenţă proprie.

joi, 8 aprilie 2010

Cuvinte.Nebunie.Nostalgie.



Asculta mai multe audio Divertisment


Gară, vis, mare, deal, soare, Vama, cărţi, fotografie, prietenie, Vama Veche, muzică, prietenie, râsete, secrete, copilărie, dor, plăcere, nebunie, simboluri, dezbateri, certuri, străzi, căutare, roşu, păr, gaşcă, melancolie, muzică, o zi, schimbare, "unde eşti, tu?", "eşti o naivă", certuri, plimbări, "cine eşti ? ", mult, nimic, mult, mare, Bucureşti,oprire gara de nord, autostradă, soare, căutare, amintire, filme, vise, nimic, tot, " Ce mai faci?Mi s-a făcut dor de tine !", disperare, lacrimi, joc, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, teatru, "Cine eşti?", melancolie, prietenie, zâmbet, timiditate, tupeu, viaţă, bere, dor nebun,, ţigară, Cola, Vodka, vise, abstract, "Mai exist?", zâmbete, tot, nimic, tot,prietenie,îmbrăţişări,nimic, tot, "Eşti o naivă ! ",ţineri strânse de mână, suflete, cuvinte, joc, sentimente,nisip, desene, copilărie, culori,alb-negru,adolescenţă o ţigară, încă una, o bere, o Cola,nişte scări, sus,jos, o cale ferată, un deal, cer, apus, nebunie, extaz, fugă, departe, gară,fugă, vis, mare, deal, soare, cărţi, abstract, viaţă, ochelari de soare, depărtare, răsărit, depărtare,soare, depărtare,lumină, uitare, inexistenţă, viaţă, depărtare, moarte,carne, rămăşiţe, nimic, plin şi...gol.şi totuşi...apus şi mare, fum, zare.

miercuri, 7 aprilie 2010

Despre scris

"Scrisul te confiscă pe dinlăuntru,te împiedică să trăieşti.Nu orice muncă te confiscă pe dinlăuntru.Poţi încărca o vagonetă cu cărbuni sau poţi semna hârtii administrative şi mintea îţi aleargă liberă.Timpul dumitale interior,singurul care mai contează,îţi aparţine.Poţi munci visând sau amintindu-ţi,sau gândind.Numai munca săvârşită pentru împlinirea unei vocaţii,şi în primul rând scrisul,pentru că procesul lui este cel mai complicat,numai această muncă te confiscă definitiv.Numai actul creaţiei îţi cere această jertfă."

"Un scriitor poate trăi înainte sau după ce a scris o carte,dar nu poate să trăiască şi să creeze în acelaşi timp.Actul creaţiei îl confiscă în întregime şi deci îi interzice să trăiască."

[Mircea Eliade-Noaptea de Sânziene]

Ce părere aveţi despre aceste citate regăsite în "Noaptea de Sânziene"?

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Doar despre tine.


Îmi modelezi această bucată de suflet.

Shht!Mai mult nu este nevoie să ştii.

Te căutam.


Te căutam odată printre morminte.Stăteai undeva ascunsă.Îţi plăcea să sorbi din propria ta singurătate,dramă.Am alergat să te caut.Unde e?Unde e?Te imaginam ghemuită,cu picioarele lipite de bărbie şi cu telefonul în mână pe care obişnuiai să-l butonezi des.Aşteptai mesaje,telefoane de la un el.Îţi era dor.Şi tu îl căutai cu gândul.Şi eu te căutam pe tine.Măcar aveam un punct comun.Ce timpuri vechi ! Poate că erai totul pentru mine.Ştiam despre tine că eşti o copilă cu suflet mare.Doar atunci.Acum...acum eşti doar...doar o străină?

Statui


Şi cum dintr-o dată totul îşi pierde conturul,farmecul?Începi să dezbraci personalităţi,oameni,locuri şi...ce rămâne?Un trup gol...alb,lipsit de viaţă.Rămân rămăşiţele unei existenţe trecute.Rămân doar nişte statui albe ce iau poziţia unor sfinţi,iar de fapt...sunt doar nişte statui.Par mândre cu pieptul în faţă,însă care poartă o lumânare în mână şi încearcă să ia poziţia de om credincios,sfânt.Dar... i se citeşte pe chip falsitatea,egoismul şi amarul în care trăieşte şi îi provoacă şi pe ceilalţi.Slabi actori ! Slabi actori !

vineri, 2 aprilie 2010

Fără sfori.


O parte din sforile mele nu mai sunt la tine.M-am zbătut să le rup şi...în sfârşit am reuşit! Dulce izbândă...dulce...ca acel gust de şampanie pe care-l bei victorios atunci când simţi că ţi-ai câştigat existenţa.Nu-mi puteam imagina o viaţă fără sforile mele la tine în mână,fără ca tu să ai rolul de păpuşar şi să-ţi prezinţi victorios,omule creatura ciudată pe care ai dresat-o pentru a primi aplauzele bine meritate ale publicului.De astăzi nu-ţi mai aparţin.De astăzi nu.De astăzi totul se schimbă şi...dulceaţa mea de care ţi s-a făcut scârbă se va transforma în cireşe amare,otrăvite de viaţă, după care cu siguranţă vei tânji.Sforile mele pentru tine s-au rupt.Îţi rămân doar rămăşiţele cu ajutorul cărora nu ai decât să te spânzuri în neant.Eu nu te mai cunosc de azi.Atât.

duminică, 28 martie 2010

Renaştere


Străzi pustii, o bancă prăfuită, un copac, un om străin, frunze ruginii, castane...Un copac?Privirea mea rămâne fixată aici.Nu se gândeşte să se plimbe în partea cealaltă.Rămâne pur şi simplu hipnotizată.Se dezgoleşte de frunze, de simbolism, sau...nu.Crengile zgribulite de frig se apleacă în stânga,în dreapta,se ridică,se coboară după voia vântului.El decide ce mai are de făcut cu ele.Dacă acestea îndrăznesc să se înalţe cad...sunt pedepsite...şi cad...jos,jos, mai jos,jos.Nu se pot opune vântului.
O atmosferă gotică pune stăpânire pe acest loc, bântuit de fantasme ale trecutului ce nu-şi găsesc liniştea, şi... şi... scorbura ! scorbura ! pare să fie o gură ce urmăreşte să mă înghită însetată de viaţă,de sânge, de carne.În trupul acestui copac se află toată viaţa mea : copilăria, adolescenţa, primul sărut, prima dragoste, primul vis, trecutul.A fost martor a tot ceea ce am fost şi ceea ce sunt.În el mi se găseşte viaţa demult pierdută printre mediocritate şi...nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea...Îl strig, îl rog să-mi dea viaţa înapoi şi...nimic.Stă înlemnit.Se preface a fi un simplu obiect.Şi tocmai liniştea asta mă ucide.Pentru că nu mă aude.Pentru că strig de jos şi...şi...şi el rămâne acolo.Şi simt cum gura lui urmăreşte să mă înghită, iar braţele lui cum urmăresc să-mi prindă corpul şi să mi-l sfâşie în mii de bucăţi.
Şi simt...Simt cum mă scurg din propria-mi fiinţă, cum involuez, iar...natura,copacul,frunzele, vântul se întorc împotriva mea.Mă strigă toamna pe nume.Vrea să fiu a ei ! Nu-i ajung amintirile ! Mă strigă ! Eu sunt mică,aici.Vântul vrea să mă mute şi pe mine.Şi caut să mă adăpostesc...Totul se transformă într-o furtună.Frunzele ruginii...Frunzele ruginii dansează.Un ultim dans...iar după..după se întorc şi ele împotriva mea.Sunt rămăşiţele existenţei mele.Devin tot mai înţepătoare şi mă rănesc.Alerg, alerg departe...în faţa?Totul se transformă în ceaţă.Alerg alerg şi simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.Alerg,alerg şi...şi cad...jos...abis...negru.Pământul mă înghite.Muşcă din propria-mi fiinţă.
Mă zbat să scap, mă zbat şi...deodata...Deodata ca prin minune,mă trezesc în faţa unor rădăcini tăiate de copac.Totul devine verde.Totul înfloreşte.Totul ia naştere din nou.Sunt alta.Mai puternică, mai plină de viaţă...fără amintiri ce mă urmăresc.
Sufletul meu moare şi renaşte.Trăieşte în 2 dimensiuni : viaţă şi moarte.Evoluează, involuează, evoluează...renaşte.Şi nu renaşte niciodată fără să moară.Noi?Poate că murim zi de zi fără să ne dăm seama.

sâmbătă, 20 martie 2010

Un alt vis


Visez de mult timp să evadez.Să mă trezesc devreme într-o dimineaţă şi să-mi spun : "De astăzi trăiesc ! De astăzi am timp şi pentru mine ! " Am plănuit cu gândul o întreagă excursie.Va fi ceva spontan.Voi fugi.Nimeni nu va şti momentul plecării mele.Mă voi urca în tren şi voi ajunge la Paris,Londra,Viena, iar apoi ca din întâmplare voi opri la Vama Veche.După aceea trenul poate să mă poarte pe unde vrea, poate să mă lase la voia întâmplării şi atât.Sufletul meu călătoreşte şi e fericit.După mă voi gândi să trec şi pe acasă,să privesc rămăşiţele existenţei mele moarte din trecut,aşa precum o fac de fiecare dată când ajung aici,în acest oraş pe care obişnuiesc să-l numesc "acasă".

duminică, 7 martie 2010

Perfecţunea imperfectă.


Astăzi vorbeam cu Silvia despre timp şi despre cum îmi vine de multe ori să las treburile de rutină la o parte,să le arunc undeva,să rup fişele de lucru şi să-mi spun:"De astăzi vreau să trăiesc!",permiţându-mi astfel să ies cât mai des în natură,să mă bucur de cele mai mărunte lucruri,să savurez iubirea şi arta din plin.Am stat puţin locului şi un gând fulgerător mi-a trecut prin minte:"Cât de imperfectă-i lumea şi totuşi atât de perfect imperfectă!" Pot spune mai multe decât atât?Nu prea...

Femeia (8 martie)





Sunt anumite femei ce apar în viaţa noastră sau la televizor, ce practic, ne devin pe parcurs modele de viaţă.Cum aşa?Simplu ! Prin aptitudinile profesionale de care acestea dispun, prin inteligenţa şi în acelaşi timp carisma ce le colorează personalitatea.În viaţa de zi cu zi,întâlnim destule modele.. O mare parte din personalitatea noastră este influenţată de modele.Suntem femei,este ziua noastră,haideţi să ne permitem să vorbim în faţa celorlalţi despre noi şi modelele noastre!Măcar o dată spaţiul să nu rămână invadat de bărbaţi.Aceştia pot să stea liniştiţi pe scaune,ascultând cu atenţie ceea ce înseamnă în adevăratul sens femeia.Poate că nu poţi distinge femeia de femeie.Eu una nu o pot face decât cu propria viziune,eu văd astfel o femeie, ceilalţi altfel,însă oricum ar zice alţii că este o anumită femeie dacă pentru unii este specială rămâne o femeie specială.Având o imagine de ansamblu asupra femeii ne putem da seama că este una unică,specială.
Femeia la orice pas,realizează.Ţese pânza propriei existenţe,iar din când în când rămâne înfăşurată acolo.Nu poţi distinge femeile între ele.Toate sunt admirate,iubite,toate frâng inimi,toate crează poveşti de viaţă.Femeia este una singură şi cea mai complexă.Femeia însăşi rămâne un model de viaţă pentru toată existenţa bărbatului.De cele mai multe ori femeia învaţă pe cei din jurul său ce este sensibilitatea,iubirea,răbdarea.Femeia plânge,zâmbeşte,ironizează,se ascunde sub mască,însă face tot face pentru a primi atenţie,tandreţe şi…Te face fericit ca om.Orice năzbâtie copilărească ce-i trece prin minte te fascinează.Uneori este atât de mândră şi plină de ea şi..nu ştii cum face dar … o doreşti şi mai mult.Femeia este cea care are nevoie de protecţie şi protejează.Femeia este precum o scenă de spectacole de teatru.Are cele mai bune spectacole..Este cea mai bună actriţă,mai ales în specialitatea ei de a frânge inimi.Îi pare rău,însă trece mai departe.În sufletul ei găseşti cele mai simple şi cele mai complicate lucruri.Pentru complicatul fapt că este femeie şi pentru simplul fapt că are nevoie de iubire.Femeia în sine este un model de viaţă,de putere,de sensibilitate.Ea va rămâne întotdeauna o enigmă pentru toţi şi de asemenea,pentru ea însăşi.Modelul meu este femeia.Ea este modelatorul sufletelor ce o înconjoară,chiar propriul modelator său de suflet.Din mâinile sale ia naştere întregul univers.

sâmbătă, 6 martie 2010

Gol..

Rămân câteva pagini de jurnal goale.Shht!Sunt cele din zilele însorite.Este atât de uşor să te plângi şi atât de greu să-ţi exprimi fericirea?Sau..Acesta ar fi doar un simplu motiv,o simplă scuză faţă de propria-mi persoană ca să nu-mi dau jos masca?Rămân doar eu cu minciuni inconştiente.Jurnalul nu rămâne decât un prieten ce se deschide doar când am nevoie,iar după..nimic.Îl mai deschid din când în când.Rar.A prăfuit odată ce eu am început să înfloresc.

Contemporaneitate


Haideţi să căutăm iubirea prin malluri fetelor,la shoPING!Să căutăm băieţi de fiţe,gigolo,cu abdomene bine lucrate,cu haine de firmă şi maşini de lux!Să zicem şi noi că am iubit măcar odată în viaţă.Să murim de dragul lor cică,să ne părăsească,iar apoi să spunem: "Mă tai cu lama!".Doar e la modă nu?Haideţi fetelor să fim la modă,să ne luăm cele mai scumpe genţi,bijuterii,apartamente de lux!Doar asta am învăţat că este viaţa nu?O materie.Haideţi să facem poze pe centru cu cei mai secsii băieţi şi să le punem pe haifaiv şi desigur să facem poze pe cele mai luxoase maşini!Haideţi fetelor să devenim prostituate de lux!Să satisfacem cei mai sexy bărbaţi şi să găsim fericirea.Haideţi să descoperim necunoscutul şi iubirea prin sex!Fericirea egal plăcere.Plăcerea egal sex.Rezultă:fericirea=plăcere=sex.Nu am învăţat noi toate astea?

sâmbătă, 27 februarie 2010

Pentru că avem ceva de învăţat din fiecare interviu pe care îl facem unei persoane..


Reporter[eu]: Consideri că numele tău te reprezintă?
Bianca : Nu as spune tocmai asta,nu sunt cu nume,cifre sau alte lucruri,dar in esenta da,ma reprezinta,doar e numele meu. :))
Reporter:Te-ai gândit vreodată să ţi-l schimbi?
Bianca:Nu.Tot ce se intampla se intampla cu un scop,cu un scop e pus si numele meu.
Reporter:Bine gândit!Şi dacă eşti de părere că totul se întamplă cu un scop,presupun că şi tu
consideri că te-ai născut cu un anumit scop.Dacă da,care ar fi acesta?
Bianca:Tocmai aici e ideea vietii.Sa iti gasesti scopul.Nu stiu care este scopul pentru care m-am
nascut eu avand in vedere ca sunt inca tanara si am un drum lung in fata,sper.Prefer doar sa cred ca scopul vietii mele ar fi acela de a ajuta alte vieti,din simplul fapt ca visez la o cariera in psihologie.
Reporter:Ooo,bun! Dacă hotărăşti într-adevar să devii psiholog ai pleca din ţară,având în vedere majoritatea de oameni inculti din România care nu fac diferenţa dintre psiholog şi psihiatru?

Bianca:Nu as pleca.Romania e tara mea,indiferent de cat de prost este privita.Atata timp cat iti doresti ceva,obtii.Am un plan de dezvoltare a carierei mele destul de elaborat chiar aici,in tara.Singurul lucru pe care l-as face,ar fi sa fac studiile intr-o alta tara,poate doar atat.
Reporter:Ai fi în stare vreodată să laşi să se aştearnă praful peste locurile cu amintiri dragi şi triste,oricât de triste,mai clar vorbind să nu mai frecventezi vreodată acele locuri ?

Bianca:Nu,pentru ca asta ar inseamna ca nu am trecut peste ele si ar fi un lucru extraordinar de trist.Orice amintire trista a mea m-a ajutat sa fiu din ce in ce mai puternica,fapt pentru care am reusit sa trec pest toate deci nu..Nu le-as da uitarii.
Reporter: Dacă ar fi să te identifici cu ceva anume,cu ce te-ai identifica?
Bianca: O carte pe paginile careia se tipareste ceva nou zi de zi,ora de ora..
Reporter: Ai putea să-mi oferi anumite motive pentru care ai ales acest "ceva" pentru a te identifica?
Bianca: Fiecare om are evenimente deosebite in viata,mie imi place sa le marchez,fapt pentru care m-am gandit rapid la o carte cand ai pus intrebarea.Scriu mult despre multe lucruri,in special,viata mea.
Reporter: Te-ai gâandit vreodată să scrii o carte pe care să o publici,desigur?
Bianca: M-am gandit,am inceput vreo 3,n-am terminat niciuna.Nu pot sa dezvolt asa mult o singura idee,ma plictiseste.Imi place sa scriu,dar mereu vin cu ceva nou,pe cand o carte trebuie sa se lege.Nu stiu daca as avea rabdare,nu momentan...Dar am in plan sa incep si sa si termin una.
Reporter: Te-ai gândit vreodată să creezi ceva abstract,favorabil sentimentelor tale?Să treci repede de la o temă la alta şi să revii mai târziu asupra primei teme şi tot aşa?Să pară ceva psihologic mă refer.O carte ar trebui să te reprezinte şi fiecare cuvânt în plus te reprezintă.ai ţinut vreodată cont de această idee?
Bianca: M-am gandit,dar nu poti pune multe lucruri abstracte,fiindca deja nu ar mai fi o carte,sau ar fi o carte cu mai multe povesti.Ideea mea este simpla,dar nu am rabdarea si nici timpul necesar.O sa o schitez pe capitole ce nu se vor lega intre ele,in schimb intamplarea sau intamplarile din capitole trebuie sa aibe continuitate,si aici intervine factorul: lene.Mai am timp,dau iar vina pe faptul ca sunt inca tanara! :))
Reporter: Îţi urez succes!Să mă anunţi atunci când o vei publica!îţi fac rost de fani ! :-> :))


Reporter: Eşti de parere că noi trăaim pentru a ne scrie propria noastră carte?
Bianca: Daca te referi la propria noastra carte,metaforic vorbind,da.Adica,sunt de parere ca singuri ne facem soarta avand in vedere ca suntem sigurele persoane care au prioritate asupra vietilor noastre.Nimeni nu are dreptul de a-mi spune mie ce sa fac asa cum nici eu nu am dreptul de a le spune lor.Exista doar sfaturi,pareri,nu si obligatii,sau poate doar obligatii proprii,nu din partea altora.
Reporter: Consideri ca viaţa ta este scrisă bine?
Bianca: Pana acum da.Nu regret nimic si nici nu am de gand sa o fac.Regretul mi se pare cea mai tragica parte a vietii,si bine ar fi sa nu existe,asta zic eu,cel putin,pentru mine.
Reporter: dacă ar fi să asociezi regretul cu ceva anume cu ce l-ai asocia?
Bianca: Declin.Stii,cand faci ceva si esti in extaz,stii ca e bine,si apoi cazi,realizezi ca ai gresit undeva,si nu mai poti sa te ridici pe acelasi drum,fiindca ar insemna un al 2 lea regret.De fapt,am o intreaga teorie despre o a 2a greseala...Oricum,cu declinul l-as asocia.
Reporter: Dar dacă ar fi să-l asociezi cu un obiect,ceva material pe care l-ai alege pentru a cuprinde într-un singur cuvânt definiţia regretului?La ce obiect te duce gândul cînd auzi "regret"?
Bianca: Nu pot sa il asociez cu un obiect.Este o traire prea intensa pe cand un obiect..e doar un obiect.
Reporter: AI văzut vreodată oamenii precum nişte roboţi,obiecte,păpuşi?
Bianca: Am vazut,am cunoscut.Aproape toti adultii ocupati cu servici sunt asa.Rutina ii face asa,dar si faptul ca nu vor sa iasa din ea.Majoritatea oamenilor sunt asa,pentru ca majoritatea sunt obisnuiti sa traiasca in societatea aceasta incuiata mental.Partea trista este ca nimeni,in afara se propriile lor persoane nu i-ar putea ajuta deci degeaba exista minoritatea degajata.Am vorbit despre oamenii roboti,despre oamenii papusi pot spune si mai multe,dar prefer sa ma rezum la simpla idee care spune ca sunt fiinte fara personalitate carora le place sa stea acolo unde sunt pusi.Genul de oameni care nu realizeaza ca au control asupra vietii,si lasa viata lor,in mainile altora.Sunt fel de fel de oameni in lume..Treaba noastra este sa stim de ce sa ne ferim si sa stim sa ne formam bine si benefic.
Reporter: Te consideri foarte diferită de ceilalţi cu care ai tangenţe deobicei?
Bianca: Nu foarte diferita,dar destul de diferita in gandire fiindca nu mi-e frica de riscuri si nu mi-e frica de idei noi.Inteleg destul de multe lucruri si mai am inca multe de invatat si inteles.Ma consider diferita pentru ca am anumite conceptii pe care le sustin desi nu multi cred in ele.Oricum,in general persoanele cu care am tangente de obicei sunt si ele la fel de diferite si extraordinar de speciale.
Reporter: Ce sfat le-ai putea da cititorilor noştrii?
Bianca: Sa traiasca atat cat pot prezentul fiindca secunda asta e pretioasa si nu merita sa o folosesti gandindu-te la ziua de maine si,sa faca lucrurile cu cap,sa le gandeasca de 2,3,4 ori inainte,pentru ca asa e mult mai bine.
Reporter: Îţi mulţumesc mult pentru acest interviu! Cu toţii am avea câte ceva de învăţat! Îţi urez un viitor cît mai strălucitor!
Bianca: Si eu iti multumesc si le multumesc si cititorilor.La fel iti urez si eu!


miercuri, 24 februarie 2010

Ce faci?


Şi nu ştiu cum,însă iar te-ai întors în viaţa mea.Fantasma ta mă bântuie din când in când şi de fiecare dată când apare îmi face cu mâna.Mă minte din nou.Ah!Măcar să mă minţi tu,nu imaginea ta!Nu te mai oboseşti sa faci nici asta.Păcat.Cât de departe eşti!Şi..Cât de departe sunt eu de mine!Pleacă odată din viaţa mea sau rămâi aici,dar rămâi pentru totdeauna!Nu vreau să rămîn cu rămăşitele prieteniei noastre şi atât.Dacă te hotărăşti să îmi uiţi de tot existenţa mai bine ia-le cu tine.Nu am nevoie de ele!

duminică, 21 februarie 2010

Leapşa 2

De la Bianca,

Now the rules.

1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.
2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.

iubire-iluzie,viaţă,plăcere,calea cea mai simplă de a te distruge
veselie-zâmbet,galben,lumină.
sărut-dorinţă.
foc-pasiune.
cărţi-bucăţi de viaţă.

Mai departe:Iuli,Ioana.

Leapşa

1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.

"vedeam apoi stafia unui pirat" [Marile Speranţe-Dickens"]

2) Fără să verifici, cât e ceasul?

22:15

3)Verifica.

22:37

4)Cum eşti îmbrăcat acum?

blugi negrii,un tricou negru in dungi,desculţă.

5)Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai?

Citeam bloguri.

6)Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?

televizor,maşini,soră-mea.

7)Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?

Ieri.L-am văzut.

8) Ce-ai visat azi-noapte?

Nu-mi amintesc.

9) Când ai râs ultima oara?

Nu mai ştiu.

10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?

Tablouri.

11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?

O viaţă.

12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut?

Avatar.

20) Dacă ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?

Oamenii.

21) Îţi place să dansezi?

Da.


22)Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu?

Nu mai ştiu.

23)Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru' asta?

Iuli,Ioana,Ciocolatika şi Gabi (Ifeelsodifferent)

Mulţumesc Biancăi pentru Leapşă!

Şi o parte din existenţa mea se incheie aici.Am nevoie de somn,de un somn lung fara coşmaruri,fara fantasme,fara rămăşiţtele unei vieti care ma bântuie.Punct.Voi?Uraţi-mi:"Somn uşor!" si atât.Nu am nevoie de nimic.

Şi...Poate că uneori este mai bine să pierzi decât să obţii prea mult.Şi..mai bine singur.

sâmbătă, 20 februarie 2010



Muşc din propria-mi singurătate,goliciune...Strig,urlu şi...nimic.tăcere si atât...simt cum mediocritatea mă absoarbe spre ea...ma urmăreşte.Şşş!secret:vrea să mă transforme in robot.Şi fug...Şi fug...Cad jos.Imi dau seama ca sunt inchisă intre 4 pereti.Aceştia rămân pătaţi de propria-mi existenţă,de propriul sânge care mi se curge prin palme de fiecare dată când bat cu putere in aceşti pereti plini de igrasie.
Acum stau locului hipnotizată si mă bucur de o rază de lumină care se strecoară timid printre grilajul geamului.O bucaţică de speranţă.


Si...
Oricate ai incerca sa faci, cu greu s-ar implini iubirea...sau cine stie...Niciodata.
Uneori viata ne alege limitele,barierele propriei fiinte.
Intotdeauna se gaseste un obstacol: fie distanta,fie monotonia,fie confuzia,fie viata in sine.
De ce lumea de roboti trebuie sa puna stapanire pe lumea noastra,a iubirii?
De ce reusesc mai intotdeauna sa transforme simple suflete in mecanisme?
Unde suntem?In fabrica de papusi teleghidate?
De ce nu suntem in stare sa ne salvam pe noi insine fara sa fie nevoie sa ne transformam?
Se gaseste pe strada cate o persoana care sa iti spuna ca esti un fraier!Ca iubirea nu mai exista si ca de ce continui sa mai crezi ca exista in loc sa faci parte ca toti ceilalti din procesul de mecanizare a sufletelor?
De ce fugim de noi insine,de propriile noastre suflete,vise,aspiratii?
De ce le ascundem adanc undeva in nisip,pamant,ciment?Am uitat ce ne diferentiaza pe noi cu adevarat de animale?
Si se gasesc doi indragostiti pe un deal inalt sa-si spuna: Uite!Lumea de roboti e acolo,jos!La picioarele noastre!Noi doar trebuie sa pasim atenti "pe sarma" ca nu cumva sa cadem mai jos!
Timpul a trecut...Acea zi a ramas o simpla amintire.

joi, 4 februarie 2010


Fotografie

Transform viata in fotografii...amortesc clipa.tacerea,simplele zambete,inocenta,oameni care mediteaza,care citesc o carte,soarele,cerul,firul de iarba,inaltimea.Fotografiez amintiri.Fac parte din fiinta mea.Orice lucru care imi surprinde ochiul ramane o amintire.Orice lucru...
Acum rasul mi se pare zgomotos,lipsit de savoare!Ma dezgusta!
E timpul sa tac si sa ador tacerea, odihna si frumosul...Sa amortesc clipa.

luni, 1 februarie 2010


Ah ! Cauta-te! EU iti spun sa te cauti,de ce nu o faci?Daca nu te descoperi pe tine nu poti descoperi viata,oamenii.
Cauta-te suflete ! Te vei gasi pe undeva...Unde?In miile de idei care iti trec prin minte,in conversatiile pe care le porti,in viata de zi cu zi...
Cauta-te! Raspunsul e la tine!