Renaştere

Străzi pustii, o bancă prăfuită, un copac, un om străin, frunze ruginii, castane...Un copac?Privirea mea rămâne fixată aici.Nu se gândeşte să se plimbe în partea cealaltă.Rămâne pur şi simplu hipnotizată.Se dezgoleşte de frunze, de simbolism, sau...nu.Crengile zgribulite de frig se apleacă în stânga,în dreapta,se ridică,se coboară după voia vântului.El decide ce mai are de făcut cu ele.Dacă acestea îndrăznesc să se înalţe cad...sunt pedepsite...şi cad...jos,jos, mai jos,jos.Nu se pot opune vântului.
O atmosferă gotică pune stăpânire pe acest loc, bântuit de fantasme ale trecutului ce nu-şi găsesc liniştea, şi... şi... scorbura ! scorbura ! pare să fie o gură ce urmăreşte să mă înghită însetată de viaţă,de sânge, de carne.În trupul acestui copac se află toată viaţa mea : copilăria, adolescenţa, primul sărut, prima dragoste, primul vis, trecutul.A fost martor a tot ceea ce am fost şi ceea ce sunt.În el mi se găseşte viaţa demult pierdută printre mediocritate şi...nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea...Îl strig, îl rog să-mi dea viaţa înapoi şi...nimic.Stă înlemnit.Se preface a fi un simplu obiect.Şi tocmai liniştea asta mă ucide.Pentru că nu mă aude.Pentru că strig de jos şi...şi...şi el rămâne acolo.Şi simt cum gura lui urmăreşte să mă înghită, iar braţele lui cum urmăresc să-mi prindă corpul şi să mi-l sfâşie în mii de bucăţi.
Şi simt...Simt cum mă scurg din propria-mi fiinţă, cum involuez, iar...natura,copacul,frunzele, vântul se întorc împotriva mea.Mă strigă toamna pe nume.Vrea să fiu a ei ! Nu-i ajung amintirile ! Mă strigă ! Eu sunt mică,aici.Vântul vrea să mă mute şi pe mine.Şi caut să mă adăpostesc...Totul se transformă într-o furtună.Frunzele ruginii...Frunzele ruginii dansează.Un ultim dans...iar după..după se întorc şi ele împotriva mea.Sunt rămăşiţele existenţei mele.Devin tot mai înţepătoare şi mă rănesc.Alerg, alerg departe...în faţa?Totul se transformă în ceaţă.Alerg alerg şi simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.Alerg,alerg şi...şi cad...jos...abis...negru.Pământul mă înghite.Muşcă din propria-mi fiinţă.
Mă zbat să scap, mă zbat şi...deodata...Deodata ca prin minune,mă trezesc în faţa unor rădăcini tăiate de copac.Totul devine verde.Totul înfloreşte.Totul ia naştere din nou.Sunt alta.Mai puternică, mai plină de viaţă...fără amintiri ce mă urmăresc.
Sufletul meu moare şi renaşte.Trăieşte în 2 dimensiuni : viaţă şi moarte.Evoluează, involuează, evoluează...renaşte.Şi nu renaşte niciodată fără să moară.Noi?Poate că murim zi de zi fără să ne dăm seama.

Un alt vis

Visez de mult timp să evadez.Să mă trezesc devreme într-o dimineaţă şi să-mi spun : "De astăzi trăiesc ! De astăzi am timp şi pentru mine ! " Am plănuit cu gândul o întreagă excursie.Va fi ceva spontan.Voi fugi.Nimeni nu va şti momentul plecării mele.Mă voi urca în tren şi voi ajunge la Paris,Londra,Viena, iar apoi ca din întâmplare voi opri la Vama Veche.După aceea trenul poate să mă poarte pe unde vrea, poate să mă lase la voia întâmplării şi atât.Sufletul meu călătoreşte şi e fericit.După mă voi gândi să trec şi pe acasă,să privesc rămăşiţele existenţei mele moarte din trecut,aşa precum o fac de fiecare dată când ajung aici,în acest oraş pe care obişnuiesc să-l numesc "acasă".

Perfecţunea imperfectă.

Astăzi vorbeam cu Silvia despre timp şi despre cum îmi vine de multe ori să las treburile de rutină la o parte,să le arunc undeva,să rup fişele de lucru şi să-mi spun:"De astăzi vreau să trăiesc!",permiţându-mi astfel să ies cât mai des în natură,să mă bucur de cele mai mărunte lucruri,să savurez iubirea şi arta din plin.Am stat puţin locului şi un gând fulgerător mi-a trecut prin minte:"Cât de imperfectă-i lumea şi totuşi atât de perfect imperfectă!" Pot spune mai multe decât atât?Nu prea...

Femeia (8 martie)

Sunt anumite femei ce apar în viaţa noastră sau la televizor, ce practic, ne devin pe parcurs modele de viaţă.Cum aşa?Simplu ! Prin aptitudinile profesionale de care acestea dispun, prin inteligenţa şi în acelaşi timp carisma ce le colorează personalitatea.În viaţa de zi cu zi,întâlnim destule modele.. O mare parte din personalitatea noastră este influenţată de modele.Suntem femei,este ziua noastră,haideţi să ne permitem să vorbim în faţa celorlalţi despre noi şi modelele noastre!Măcar o dată spaţiul să nu rămână invadat de bărbaţi.Aceştia pot să stea liniştiţi pe scaune,ascultând cu atenţie ceea ce înseamnă în adevăratul sens femeia.Poate că nu poţi distinge femeia de femeie.Eu una nu o pot face decât cu propria viziune,eu văd astfel o femeie, ceilalţi altfel,însă oricum ar zice alţii că este o anumită femeie dacă pentru unii este specială rămâne o femeie specială.Având o imagine de ansamblu asupra femeii ne putem da seama că este una unică,specială.
Femeia la orice pas,realizează.Ţese pânza propriei existenţe,iar din când în când rămâne înfăşurată acolo.Nu poţi distinge femeile între ele.Toate sunt admirate,iubite,toate frâng inimi,toate crează poveşti de viaţă.Femeia este una singură şi cea mai complexă.Femeia însăşi rămâne un model de viaţă pentru toată existenţa bărbatului.De cele mai multe ori femeia învaţă pe cei din jurul său ce este sensibilitatea,iubirea,răbdarea.Femeia plânge,zâmbeşte,ironizează,se ascunde sub mască,însă face tot face pentru a primi atenţie,tandreţe şi…Te face fericit ca om.Orice năzbâtie copilărească ce-i trece prin minte te fascinează.Uneori este atât de mândră şi plină de ea şi..nu ştii cum face dar … o doreşti şi mai mult.Femeia este cea care are nevoie de protecţie şi protejează.Femeia este precum o scenă de spectacole de teatru.Are cele mai bune spectacole..Este cea mai bună actriţă,mai ales în specialitatea ei de a frânge inimi.Îi pare rău,însă trece mai departe.În sufletul ei găseşti cele mai simple şi cele mai complicate lucruri.Pentru complicatul fapt că este femeie şi pentru simplul fapt că are nevoie de iubire.Femeia în sine este un model de viaţă,de putere,de sensibilitate.Ea va rămâne întotdeauna o enigmă pentru toţi şi de asemenea,pentru ea însăşi.Modelul meu este femeia.Ea este modelatorul sufletelor ce o înconjoară,chiar propriul modelator său de suflet.Din mâinile sale ia naştere întregul univers.

Gol..

Rămân câteva pagini de jurnal goale.Shht!Sunt cele din zilele însorite.Este atât de uşor să te plângi şi atât de greu să-ţi exprimi fericirea?Sau..Acesta ar fi doar un simplu motiv,o simplă scuză faţă de propria-mi persoană ca să nu-mi dau jos masca?Rămân doar eu cu minciuni inconştiente.Jurnalul nu rămâne decât un prieten ce se deschide doar când am nevoie,iar după..nimic.Îl mai deschid din când în când.Rar.A prăfuit odată ce eu am început să înfloresc.

Contemporaneitate

Haideţi să căutăm iubirea prin malluri fetelor,la shoPING!Să căutăm băieţi de fiţe,gigolo,cu abdomene bine lucrate,cu haine de firmă şi maşini de lux!Să zicem şi noi că am iubit măcar odată în viaţă.Să murim de dragul lor cică,să ne părăsească,iar apoi să spunem: "Mă tai cu lama!".Doar e la modă nu?Haideţi fetelor să fim la modă,să ne luăm cele mai scumpe genţi,bijuterii,apartamente de lux!Doar asta am învăţat că este viaţa nu?O materie.Haideţi să facem poze pe centru cu cei mai secsii băieţi şi să le punem pe haifaiv şi desigur să facem poze pe cele mai luxoase maşini!Haideţi fetelor să devenim prostituate de lux!Să satisfacem cei mai sexy bărbaţi şi să găsim fericirea.Haideţi să descoperim necunoscutul şi iubirea prin sex!Fericirea egal plăcere.Plăcerea egal sex.Rezultă:fericirea=plăcere=sex.Nu am învăţat noi toate astea?