marți, 5 mai 2009

Evadarea


Am evadat.De ce anume am evadat?De responsabilitati , de necunoscut...Am simtit teama...O teama care pe parcurs s-a transformat intr-o dorinta de a-mi depasi conditia.Aceasta a sapat in sufletul meu o groapa adanca,iar dinauntrul ei a tasnit un izvor de energie care a invadat fiecare coltisor al trupului meu.Astazi,in drum spre casa m-am gandit la teama care ma cuprindea si ma intrebam:Oare nu as putea sa o vad asa meru de sus,s-o vad ca pe ceva trecator,sa fiu spectatorul desfasurarii sale cum fac acum?Mi-as dori sa privesc uneori situatiile cum priveste adultul jocurile copiilor...Sa transform drama interioara in comedie.Ma uit printre randurile scrise de mine si mi se par o tampenie,poate o copilarie.Imi dau seama ca nu pot exprima ceea ce gandesc.Simt in mine mai multe persoane,iar ca sa exprim ceva trebuie sa le imbin armonios pe toate.Uneori simt ca nu am nici macar cuvintele potrivite,iar alteori ca vorbeste sau scrie o alta persoana si nu Eu.Acum am tot intrat in comentarii de genul pe blogul acesta idiot,de parca nu as avea altceva de facut.Simt nevoia sa scriu.O alta pierdere de timp.: In fine...Toata situatia aceasta am cam dramatizat-o.:)) Oare unde am lasat optimismul meu?Unde am lasat oare fetita aceea din mine care sorbea cu patima din putinul vietii?Unde mi-au ramas zambetele.Nicaieri...Poate undeva in trecut.Oare a existat candva trecut?Trecutul poate fi doar o carte,a carei intamplari ne marcheaza si ni se ruleaza in minte.Cateva intrebari,cateva vorbe naive...Mereu acelasi stil al continutului,al intrebarilor...Stateam astazi pe banca care este simbolul unui trecut si mi-am amintit de zile insorite,naive insa frumoase.Aveau un farmec aparte....

3 comentarii:

monkeymiraj spunea...

kiki:X:))

Cristina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.