Summer

Hmm... Azi am sa scriu! Eei lume, lume asta-i un miracol! Si cum asa are loc miracolul asta dintr-o data? Eei bine, o stimata domnisoara Bianca Badea [aplauze va rog!] a creat un post [il gasiti aici] care m-a inspirat. Mi-a dat o idee foarte buna pot sa zic si m-a facut sa ajung la urmatoarea intrebare profunda: Ce naiba am facut eu vara asta? Ca vara a trecut asta-i alta idee, [sau cum ar spune altii: "asta-i alta mancare de peste"] si mie imi pare rau, tuturor ne pare rau, asta este, nu ma apuc acum sa va povestesc cat de rau imi pare mie ca a trecut vara. Asta poate pentru ca intr-adevar nu-mi pasa! Pentru ca vara asta am invatat sa fiu deschisa si sa accept schimbarile din jurul meu, sa privesc ceea ce pare negativ dintr-o cu totul alta perspectiva. Sa nu ma mai bazez pe faptul ca o anumita actiune, situatie care in trecut a fost perceputa de creierul meu ca ceva negativ, iar cand o voi mai intalni cu siguranta o voi percepe in acel mod negativ, nu, nu si iarasi nu! Ci sa fiu constienta de faptul ca prezentul e prezent, iar viitorul viitor, trecutul trecut, iar eu sa fac legatura intre ele decat atunci cand este suficienta nevoie. In fine. Gata! Deja incep sa va destanui secretele verii mele! Shh! Sa incep frumos.

I- Inceputul verii

17-22 iunie

Eei bine, perioada asta a fost tare smechera! Am vizitat Budapesta, Munchen, Strasbourg si Paris. Cred ca numele oraselor spun multe. Nu pot exprima altceva mai mult decat: WOW! Ce am observat, analizat:

1. germanii sunt cam reci, francezii foarte draguti, iar ungurii nu cred ca au neaparat o definitie [am intalnit unguri si draguti, dar si unguri nesimtiti]

2. Imi plac la nebunie sortuletele

3. ok, trecand la parti mai serioase, am vazut cat de organizata e lumea din tarile respective! Totul pus la punct, aranjat, totul sa arate bine! Iar cum felul meu de a fi e ceva gen: astea pe unde le mai arunc? in stanga sau in dreapta?, mi-am pus anumite semne de intrebare. De ce oare majoritatea tarilor dezvoltate au oameni organizati? Exista cumva vreo legatura sau doar mi se pare?;;) Eu una sincer cred ca este evidenta! :))

4. Cu toate ca lumea occidentului pare sa-ti eclipseze toate privirile cu toate splendoarea sa, cateodata trebuie sa avem grija sa nu cadem plasa suprafetei lumii exterioare. De cate ori mi s-a repetat in microbuz ideea cu traficul de carne vie mi-a intrat in cap intr-un final. Deci chiar daca acele tari au parti bune, au insa si parti mai putin bune.

5. Am apreciat faptul ca se merge prin oras pe biciclete si se alearga pe oriunde. Au acea parte buna a indiferentei: "Ce-mi pasa mie ca ala alearga pe centru in fata oamenilor sau ca merge pe bicicleta? E treaba lui!"

6. Am observat cat religia influenteaza conceptia oamenilor. Vreti explicatii? Eei bine, astea le dau in particular, stiti voi... meditatii. :-"

23-25 iunie Ce credeti? Somn la greu!

25 iunie-19 iulie Socializare, iesiri in oras, lovely moments cu Iuli si de asemenea cateva mici ciondaneli cu Iuli, filme, seriale( o sa fac o lista mai jos cu serialele, filmele vazute vara asta)

20 iulie-29 iulie Nationala de Sah pe echipe Iasi si cred ca va imaginati ce inseamna asta: sah, nopti nedormite, cinema, mafia [jocul ala de carti]... si ceva ce nu va imaginati: Mcdonald, KFC la greu, ne jucam de-a v-ati ascunselea cu domn Georgescu [antrenorul- shh! :-"], Cola foarte multa.

Concluzii:

1.Vreau sa mananc sanatos! Gata Cola! Gata McDonald! Gata KFC! Deci gata, gata, gata! Nu mai vreau sa aud niciunul din aceste cuvinte!

2. Mai, din sah se invata multe. Iar eu din sah am invatat multe lucruri despre viata si despre mine, deci e imposibil sa nu mai fi invatat ceva nou. Pot spune ca de data asta sahul mi-a demonstrat ca sunt un om foarte puternic cand nu subestimez sau supraestimez situatiile. In cateva partide de sah am avut acel moment de echilibru cu mine insami care a fost extraordinar. Nu a mai fost teama care ma cuprindea de multe ori cand jucam o partida de sah [ceva gen: asta ma face terci!], nu, si nu mai era nici supraestimarea aceea care imi aducea mereu aceleasi mesaje [sunt mult mai buna decat adversarul! cu siguranta o sa castig!], nu, nu mai era nici supraestimare, ci pur si simplu lupta! Nu-mi pasa daca am sa castig sau am sa pierd, imi pasa de lupta in sine, de cat de mult efort depuneam ca sa castig, de valoarea partidei in sine, ceea ce a fost extraordinar! Si am mai invatat cate ceva, dar shh, secret... pastrez pentru mine o perioada. :-"

1-5 august Tabara Petrom, unde am descoperit o cu totul alta perspectiva de a privi oamenii, dintr-o perspectiva pozitiva, iar de asemenea am invatat sa devin mai responsabila.

5 august-14 august relaxare, iesiri in oras, filme, putin citit...

15 august-29 august Scoala de Vara- O experienta super! Nu am cuvinte sa exprim cat de multe lucruri am invatat! In primul rand ceea ce am spus in prima parte a postarii este o invataminte foarte importanta. O alta invataminte ar fi aceea ca am de a comunica mai bine cu copiii si sa ii inteleg pe fiecare in parte facand legatura cu trasaturile psihice pe care la varsta respectiva ar trebui sa le aiba. Si multe invataminte au fost despre mine. Mi-am descoperit anumite parti si am reusit sa le scot la iveala. M-am surprins pe mine insami cu mine daca pot spune asta. Un foarte interesant sentiment pe care l-am trait si pe care l-as mai repeta cu drag.

Poate suntem niste broaste testoase..

[Momentan nu am fost destul de inspirata sa scriu o postare, insa am sa reiau una scrisa cu ceva timp in urma care reflecta exact ceea ce vreau sa exprim]

De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)

Discutie

Strig iar... Si cui strig? Nu am puterea nici sa mai scriu. Caut. Ma caut. Ce caut? De ce? Si ce aflu? Ma caut pe mine. Si unde ma caut? In cotidian. Prostie! E clar ca nu mai voi gasi acolo! Si acelasi lucru ma gandesc ca este valabil pentru toata lumea. Ceea ce este cotidian este conditionat de cei si de ceea ce este in jurul nostru. Spre exemplu: "Ia sa vedem ce am de facut astazi... Hmm... Am de invatat pentru scoala, trebuie sa invat pentru olimpiada, trebuie sa ajut pe nea' cutare la nu stiu ce pentru ca asa mi-au zis ai mei, trebuie sa fiu dragut/a cu toata lumea." Eei bine, poate ca , eu nu vreau sa fac toate astea. Iar eu ajung la concluzia la un moment dat: "vaai, eu sunt un om cu suflet mare pentru ca l-am ajutat pe cutare de fiecare data!", insa aceasta concluzie poate fi una falsa. Mie poate in realitate nu-mi place acest lucru, insa pentru ca l-am facut in mod repetat am ajuns la concluzia ca sunt un om bun. Daca e sa am propria initiativa, atunci sunt un om bun nu pentru ca fac acelasi lucru unui om pentru ca m-a rugat mama de cand eram mic/a spre exemplu. Sau un alt exemplu pe care-l intalnim tot mai des: "vaai cat de mult invat! Am numai medii de 10!". Aaa, ok, ai numai medii de 10, bravo! Te felicit! Dar am o intrebare pentru tine: "Mai stii ceva din tot ceea ce ai invatat dupa o perioada mai lunga de timp?". Un alt exemplu ar fi faptul ca anumiti oameni iti zic: Nu esti in stare de nimic! Nu poti! Esti vai de tine! Esti un prost!", iar la un moment dat te intrebi: "Mai, chiar sunt prost?" si se intampla sa ajungi chiar sa crezi ca esti prost doar pentru ca lumea considera acest lucru. Iata trei exemple de unde tragem concluzia ca de multe ori facem afirmatii false despre noi insine si anumee: fie ne supraevaluam, fie ne subevaluam si faptul ca ne confundam cu realitatea cotidiana. Iar de aici urmeaza momentul de confuzie: Cine sunt? Ce vreau?
Nu-mi spune tu cititorule ca nu ai fost niciodata in aceasta situatie. Te simti pierdut, dezorientat. Si multi dintre noi probabil se intreaba: "Ce fac in aceasta situatie?". Multi dintre noi probabil aleg sa se inconjoare de oameni cat mai mult, gandind ca ei poate le vor da solutia,iar uneori putem sfarsi in situatia de a fi manipulati, dar oricum mi-am dat seama ca nu cei din jurul nostru sunt solutia. Noi suntem solutia. Lumea care se afla in interiorul nostru este solutia. Autoanaliza profunda a noastra este solutia. Ea ne face mai puternici. Adevaratul om cu care trebuie sa lupti tu esti! Este un razboi crunt pe care eu l-am asociat cu razboiul din "Stapanul Inelelor", insa daca lupti cu incredere si curaj vei iesi un invingator! Si cum lupti cu tine oare? Invatand sa te accepti pe tine. Aceasta este cea mai grea lupta. Iar primul pas este sa te descoperi. Cu siguranta gasi o lume minunata! Si gandeste-te: cel mai important este ca acea lume esti tu. Cea mai importanta discutie este cea cu tine! Daca vei reusi sa discuti cu tine fara conflicte inseamna ca ai ajuns departe. Eu inca am conflicte in discutie cu mine, tu?
Si ca o concluzie pe care o propun, iesiti cel putin mental din cotidian! Nu intotdeauna ceea ce este in realitatea de zi cu zi va reprezinta. :) Locul tau poate fi in alta parte, iar tu vei ajunge acolo doar folosindu-ti resursele interioare! :)

Strigă!

Simţi nevoia să scrii. Şi ce scrii? Ai rămas fără cuvinte. Legi disperat nişte cuvinte ca apoi să fugi. Îţi rămân doar câteva minute pentru tine şi fugi. Fugi de ce? Fugi ca să ce? Care este locul tău? Te-ai gândit cu adevărat vreodată? Şi te cuprinde acea disperare care otrăveşte acea parte din tine unde ar trebui să existe crengi înmugurite care urmează să dea rod, însă otrăvite nu pot da rod. Şi cum poţi să te vindeci? Cum poţi să regenerezi acest copac al tău numit viaţă? Ai nevoie de... Ai nevoie de ce? Ai nevoie de o viaţă! Ai nevoie să fii fericit cu tine însuţi! Ai nevoie să-ţi faci prieteni. Ai nevoie să-ţi creezi propriile reguli după care să se ghideze ceilalti, nu numai tu trebuie să te ghidezi după ei. Ei sunt nebunii, nu tu! Ce nu înţelegi? Învaţă să nu te mai învinovăţeşti! Învaţă să devii din cel dominat cel care DOMINĂ. Exprimă-te de câte ori ai ocazia! Nu răbda, LUPTĂ! Simţi nevoia să ţipi? ŢIPĂ ! Simţi nevoia să scrii? SCRIE! Simţi nevoia să cânţi? CÂNTĂ! Dezlănţuie-te! Arată cine eşti! Lasă-ţi EUL să se afişeze! Şi vei vedea! Vei fi deasupra lor! :)
Numai cu o condiţie: SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTRRRRRRRRRRRRRRRRRRRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !

Pentru că avem cu toţii vise :)

Eu visez? Tu visezi? Ei visează? Da, şi de fapt cu toţii visăm. Pe oricine ai întreba, ar răspunde acelaşi lucru, că visează. Anumite vise devin realitate, altele mai puţin. Visul meu este să am aceste cărţi complet delicioase pe care le găseşti aici şi poate fi realizabil datorită ţie. :) Dacă îţi plac aceste cărţi, te rog să dai un like pentru ca visul meu să devină realitate. Visul tău care este? :)

Oameni de împrumut

Am pornit de la citatul " Nimeni nu pierde pe nimeni, deoarece nimeni nu posedă pe nimeni." de la Coelho ca să-mi dau seama într-adevăr că noi împrumutăm suflete, un subiect pe care l-am abordat şi în articolul anterior, iar de la fiecare împrumut rămânem cu ceva şi nu ar trebui să negăm acest lucru.Rămânem cu amintiri, învăţăminte, inspiraţie, lucruri mici, dar rămânem cu rămăşiţe şi ar trebui să ne bucurăm de ele, cum se bucură acei copii flămânzi de frimituri de pâine găsite.Biblioteca vieţii împrumută suflete, ca apoi să piară.Nu împrumută oameni, ci suflete, deoarece oamenii au obiceiul să uite în timp de suflete, ca apoi să piară în neant, cine ştie...Sufletele se pierd uşor.Sunt doar câţiva oameni care sunt conştienţi de ceea ce sunt şi nu renunţă, iar ei se mulţumesc cu împrumuturi, săracii ! Îi compătimesc. :)

Totul are un preţ.

Ştiţi, sunt toate acele întâmplări care pentru început iau un curs rapid şi vin peste tine cu un amalgam de bucurii de care nu mai ştii cum să profiţi, ca apoi timpul să curgă lent, încetinit, stopat de cuvinte nespuse şi mărginit în toate colţurile de tăcere.Acum curge încet, aşteaptă să preţuieşti cât se poate de mult acele momente de fericire ca apoi să curgă altele.Întotdeauna când eram mică aveam impresia că dacă în momentul acesta îmi este foarte bine, mâine îmi va fi foarte rău, tocmai opusul şi cam ceva de genul mi se întâmplal.Aveam impresia că totul trebuie să fie la schimb.Mă gândeam că este cineva care controlează totul şi decide pentru fiecare : "Astăzi domnule eşti la +, dar mâine vei fi la - ", "Astăzi eşti la -, stai liniştit, mâine vei fi la +".Şi ştiţi ce mă îngrozea cel mai mult? Mă îngrozeau momentele în care eram fericită, pentru că ştiam ceea ce urmează.Ilogic, nu? Oricum, acum îmi este teamă într-un fel să mai iau lucrurile din punctul acesta de vedere.Nu am acceptat să mă gândesc la asta, însă astăzi am ajuns la aceeaşi superstiţie dacă pot spune aşa." Una caldă, una rece, una caldă, una rece." Totul are un preţ care trebuie plătit, iar ca să fim fericiţi trebuie să ne împrumutăm un pic de la viaţă un timp, ca apoi să plătim.Oricum nu merge întotdeauna pe principiul : o zi fericit, o zi trist, poate merge şi pe principiul : 6 luni fericit, 6 luni trist. :)) Totul are un preţ.Şi oamenii de lângă noi au un preţ.De aceea de multe ori împrumutăm prieteni sau iubiţi ca apoi să plece, dar pentru ei preţul este mai mare şi de asemenea şi trăirile sunt mai intense alături de ei.Sau se poate întâmpla să ai o persoană iubită lângă tine toată viaţa, dar să nu ai prieteni sau să ai prieteni, dar să nu ai o persoană iubită.Fiecare cum poate.Ceea ce contează este că ne putem aştepta la tot şi ar trebui să fim împăcaţi cu ideea.În viaţă mai contează şi alegerile, deci oricum ar fi mai tot depinde de tine, pentru că eşti om. :) Poate că depinde de mine să am prieteni precum mi-am dorit întotdeauna.Ce-ar fi să-mi împrumute şi mie cineva un prieten adevărat măcar pentru 10 ani, dacă nu se poate altfel? :))
Mai am impresia că în viaţă mai tot este clădit de amintiri, gen : amintiri = viaţă.Oare de ce plecăm undeva în călătorii, ceva pentru câteva zile, săptămâni? Nu pentru a culege amintiri? :)

I'm back

Hello tuturor ! I'm back ! Pentru un moment sau cine ştie pentru cât timp.Poate că cei care mă citiţi vă întrebaţi : "Oare de ce nu mai scrie nimeni nimic pe acest blog?" În cazul în care mă citeşte cineva, însă oricum mie-mi place să ştiu că sunt citită deci prefer să-mi imaginez că am cititori.Răspunsul cred că ar fi : "Pentru că am trăit." E greu să trăieşti şi să scrii în acelaşi timp.Îmi este dor de aceste momente când veneam grăbită de undeva, pregătită să scriu, să mă dăruiesc propriilor mele creaţii.Este greu să scrii.Hmm...Şi poate că voi vă întrebaţi : "de ce?" Pentru că de fiecare dată când începi să scrii trebuie să fie momentul potrivit, iar dacă tu nu găseşti acel moment nu poţi să scrii pur şi simplu.Te simţi obligat de tine însuţi să o faci şi astfel, chiar nu reuşeşti să o faci.Întotdeauna mi-a fost greu să ţin un jurnal.Simt că nu pot finaliza ceva.Fac ce fac, creez ce creez, însă nu până la final.La mine mai nimic nu se termină.Totul trebuie să aibă o continuitate şi deci vor rămâne întotdeauna pagini nescrise de jurnal.
Am visat întotdeauna să devin o scriitoare.Mai toţi mă admiră pentru talentul de a scrie, însă mie îmi pare rău că nu ştiu să profit de acest aşa-zis talent şi l-am lăsat baltă.Mi-am dat seama într-un final că acesta este singurul lucru pe care-l mai ştiu într-adevăr despre mine : că pot să scriu.
În tot acest timp în care am trăit pot spune că am uitat de mine.M-am părăsit pentru ceva ceea ce nu prea sunt doar pentru a face faţă celorlalţi.Am renunţat un pic la mine, la sufletul meu...Scrisul a început să mi se pară ceva care nu înseamnă decât să-ţi plângi propria viaţă, ceva fără viitor care nu rezolvă nimic, o pierdere de timp, însă...Scrisul mă ajută să fiu eu, să fiu ceea ce sunt, să mă găsesc şi să nu mai încerc să-mi ascund adevărata profunzime, transformându-mă într-un roboţel.
De aceea vreau să-i mulţumesc unei persoane speciale din viaţa mea care m-a ajutat un pic să-mi dau seama cine sunt şi datorită căreia scriu.Îţi mulţumesc mult şi...Te iubesc! Sper că va fi o revenire frumoasă...Urez tuturor :" Toate cele bune !" până la următoarea postare, desigur !

Timp

Timpul se scurge monoton.Trece pe lângă întreaga mea fiinţă şi o zdrobeşte cu putere de pereţii scorojiţi ai vieţii.Se pierd formele,culorile,visele,micile speranţe.Rămân spânzurată de sforile unui timp nedorit.Se apropie de mine cu insistenţă.Îmi cere atenţie,îmi cere săruturi.Observă că nu i le ofer şi mi le fură insistent.Nu are nevoie de pauze.Nu îi pasă că eu nu îl vreau.Vrea să fiu a lui pentru totdeauna.Să-mi dedic întreaga viaţă în căutarea proprie-mi dimensiuni.Şi?Aici...Aici nu o găsesc.Caut urme şi nimic.Mai am timp ! Cred...Nu înţelege că nu vreau să depind de nimeni,însă timpul se dovedeşte unul dintre cei mai mari duşmani.Mă aruncă dintr-o parte în cealaltă ca pe un om pierdut,fără o existenţă proprie.

Cuvinte.Nebunie.Nostalgie.

Asculta mai multe audio Divertisment

Gară, vis, mare, deal, soare, Vama, cărţi, fotografie, prietenie, Vama Veche, muzică, prietenie, râsete, secrete, copilărie, dor, plăcere, nebunie, simboluri, dezbateri, certuri, străzi, căutare, roşu, păr, gaşcă, melancolie, muzică, o zi, schimbare, "unde eşti, tu?", "eşti o naivă", certuri, plimbări, "cine eşti ? ", mult, nimic, mult, mare, Bucureşti,oprire gara de nord, autostradă, soare, căutare, amintire, filme, vise, nimic, tot, " Ce mai faci?Mi s-a făcut dor de tine !", disperare, lacrimi, joc, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, teatru, "Cine eşti?", melancolie, prietenie, zâmbet, timiditate, tupeu, viaţă, bere, dor nebun,, ţigară, Cola, Vodka, vise, abstract, "Mai exist?", zâmbete, tot, nimic, tot,prietenie,îmbrăţişări,nimic, tot, "Eşti o naivă ! ",ţineri strânse de mână, suflete, cuvinte, joc, sentimente,nisip, desene, copilărie, culori,alb-negru,adolescenţă o ţigară, încă una, o bere, o Cola,nişte scări, sus,jos, o cale ferată, un deal, cer, apus, nebunie, extaz, fugă, departe, gară,fugă, vis, mare, deal, soare, cărţi, abstract, viaţă, ochelari de soare, depărtare, răsărit, depărtare,soare, depărtare,lumină, uitare, inexistenţă, viaţă, depărtare, moarte,carne, rămăşiţe, nimic, plin şi...gol.şi totuşi...apus şi mare, fum, zare.