luni, 24 septembrie 2012

Cadavre

Şi de ce trebuie să trăiesc mereu în acest mormânt pustiu şi rece? De ceee? De ce trebuie să stau aici şi nu pot ieşi? De ce sunt urmărită numai de cadavre care-ncearcă să-mi disece fiecare bucată de suflet pe care o mai am? De ce mă tot urmăriţi şi mă îngropaţi tot mai adânc în întuneric, în mizerie, în moarte? De ce? Cine sunteţi voi? Ce drept aveţi? De ce mă tot legaţi de sfori pe care nu le pot dezlega? Cine naiba a mai inventată această bucată de suflet? Preferi câteodată să fie o bucată de carne. Să sfâşii carne e mult mai puţin dureros. De cele mai multe ori noi încercăm să ne sfâşiem carnea pentru a sfâşia durerea ce ne stăpâneşte, pentru a sfâşia sufletul în sine. M-am temut de multe ori să devin roboţel, ca toţi ceilălalţi, dar se pare că întregile mele idei despre filozofie, despre suflet, despre morală şi-au pierdut din valoare. Am să le îngrop, odată cu această chestie, ce poartă denumirea de "suflet", am să-l las perforat de cadavre, până nu va mai exista nici o urmă şi voi deveni la rândul meu cadavru ambulant sau roboţel, cum preferaţi voi.