sâmbătă, 24 octombrie 2009


Ma pierd pe strazile goale si prafuite ale Dragasaniului...
Frunze galbene de toamna ma urmaresc peste tot,iar odata cu ele imaginile unei toamne trecute din care sorbeam cu nesat odata.Simteam ca ea era singura care ma intelegea.
Imi oferea acea atmosfera de singuratate, privind pomii cum se dezgolesc incetul cu incetul de frunze,precum incepeam eu sa ma dezgolesc de mine..De inocenta..De acea pura naivitate.
Copacii erau cei care imi tineau de urat in fiecare seara cand veneam de la scoala pe un drum aparent lung,interminabil..Erau singuri ca si mine..De aceea imi placea sa le cant de fiecare data cand treceam pe langa ei..Le era frig si lor..Urmau zile grele.
Stiu ca mi-am ales si un copac Un tei batran..A fost saracul obisnuit cu singuratatea si goliciunea.A devenit in timp mai intelept si de aceea cand trec pe langa el imi zambeste...

Niciun comentariu: