Te căutam odată printre morminte.Stăteai undeva ascunsă.Îţi plăcea să sorbi din propria ta singurătate,dramă.Am alergat să te caut.Unde e?Unde e?Te imaginam ghemuită,cu picioarele lipite de bărbie şi cu telefonul în mână pe care obişnuiai să-l butonezi des.Aşteptai mesaje,telefoane de la un el.Îţi era dor.Şi tu îl căutai cu gândul.Şi eu te căutam pe tine.Măcar aveam un punct comun.Ce timpuri vechi ! Poate că erai totul pentru mine.Ştiam despre tine că eşti o copilă cu suflet mare.Doar atunci.Acum...acum eşti doar...doar o străină?
Un comentariu:
Ştii tu că aparenţele înşeală.
Trimiteți un comentariu