vineri, 2 aprilie 2010

Fără sfori.


O parte din sforile mele nu mai sunt la tine.M-am zbătut să le rup şi...în sfârşit am reuşit! Dulce izbândă...dulce...ca acel gust de şampanie pe care-l bei victorios atunci când simţi că ţi-ai câştigat existenţa.Nu-mi puteam imagina o viaţă fără sforile mele la tine în mână,fără ca tu să ai rolul de păpuşar şi să-ţi prezinţi victorios,omule creatura ciudată pe care ai dresat-o pentru a primi aplauzele bine meritate ale publicului.De astăzi nu-ţi mai aparţin.De astăzi nu.De astăzi totul se schimbă şi...dulceaţa mea de care ţi s-a făcut scârbă se va transforma în cireşe amare,otrăvite de viaţă, după care cu siguranţă vei tânji.Sforile mele pentru tine s-au rupt.Îţi rămân doar rămăşiţele cu ajutorul cărora nu ai decât să te spânzuri în neant.Eu nu te mai cunosc de azi.Atât.

3 comentarii:

Kandy spunea...

Asta pentru cine e? Ce s-a îmtâmplat?

Kandy spunea...

Hai sa nu ne pese de chestii de genu`. Noi sa fim fericiti. Noi si cei pe care noi ii iubim.

Nymphetamine spunea...

foarte frumos :|