Dor

Mi-e dor de dorul dorului de ducă
Şi trupul mi-e prins de dor
Şi doare...
Căci sufletu-mi strâns într-o coajă de nucă
De-al tău dor uitat
Cere alinare.

E strâns în mreje de dor,

Ghemuit, căutând soare,
Şi nuca? Are dor de mare...
Marea dorurilor împlinite
Şi pe ea, materie fiind, o doare...
Căci e-ntuneric de dor,
Şi chipu-mi luminat de durere,
Dor de dor, tăcere de tăcere.

Şi-i tot un dor de trupuri albe dezgolite
De cearşafuri albe-ndrăgostite
Dor de amor, dor de tine
Dor de frumuseţea zilelor de mâine...

E durerea dorului de iubire, ce trece
Durerea e una, durerea e rece.