joi, 24 ianuarie 2013

Libertate

N-ai nevoie de temeri, de agonie ca să scrii, ci doar de libertate. Acea libertate care-ţi cuprinde trupul în toată intimitatea sa, care-ţi pătrunde adânc prin vene şi te-mbată cu vinul dulceag al necunoscutului, al infinitului, al unui timp aparte, pentru care oamenii folosesc termenul de eternitate. Eternitate... un cuvânt atât de simplist pentru amalgamul de sentimente ameţitoare, dulci-acrişoare, cu gust de merişoare, care-ţi îmbracă trupul gol. Este acea libertate care te face să uiţi de tine,  să zâmbeşti soarelui, să şopteşti în ploaie vorbe frumoase unui orişicare, care te face să te joci cu norii, imaginându-ţi că ei sunt doar nişte stânci, iar cerul e marea. Ah, ştii bine că ţi s-a făcut iar dor de mare, însă acum, libertatea-ţi arată că marea e aici, cu tine. Uită-te atent în jur şi o vei găsi. Şi e acea libertate care-ţi lasă eul să curgă lent, să se supună riscului, să trăiască intensitatea clipei, să te facă să numeri zâmbete pe stradă, să dăruieşti umbrele tristeţii ca să-i protejezi pe oameni de ploaie, să iei o chitară şi să cânţi, chiar dacă nu ai mai făcut asta vreodată, să saluţi copacii care-ţi zâmbesc şi să observi că şi ei îţi fac cu mâna. Şi te face să vezi diferite nebunii, chicoteli într-o ceaşcă de ceai, doar privind cum pliculeţul dansează pe valsul trăirilor tale, să înoţi printre gânduri şi vise, să iei pur şi simplu primul tren din gara sufletului şi să călătoreşti în neant, în neştire, departe, culegând şi mai multe vise, amintiri, vorbe frumoase, poveşti, să vezi perfecţiunea în imperfecţiune. E pur şi simplu libertate... şi fir-ar! Tot nu sună bine. Ăsta-i doar un termen. Libertatea e mai mult de atât. E trăire. Nu doar spui "libertate" şi atât. Când spui "libertate" te-nfiori. N-are limite, nici nu te lasă să dormi... asta pentru că atunci când există libertate, eşti tu. O miroşi, o guşti, o auzi, o simţi.

Niciun comentariu: