Cavou

Ne impleteam firave trupuri
Intr-un cavou.
Si raze rare de lumina se frangeau pe chipul tau
Alb, de mort, de bibelou.

Tu simteai ca e placere
Iar eu gust, miros durere.

Iti lipeai mana de sanul meu,
Acolo unde-i inima.
Si-o lasai sa bata.
Puteai oricand s-o frangi,
Ins-o lasi doar insangerata.

Infigi cu salbaticie frigul in trupul meu
Si-ncerci sa joci rolul unui zeu
Sa stapanesti, sa domini, sa traiesti
Dincolo de norme sau reguli ceresti,
Dincolo de timpuri, dincolo de mine,
Dincolo de intunericul pe care-l lasi cu tine.

Dar totul e mormant.
E rece.
Si corpul tau de muribund
ma-ngheata.
E ultima oara.
E dimineata. :)