duminică, 7 martie 2010

Perfecţunea imperfectă.


Astăzi vorbeam cu Silvia despre timp şi despre cum îmi vine de multe ori să las treburile de rutină la o parte,să le arunc undeva,să rup fişele de lucru şi să-mi spun:"De astăzi vreau să trăiesc!",permiţându-mi astfel să ies cât mai des în natură,să mă bucur de cele mai mărunte lucruri,să savurez iubirea şi arta din plin.Am stat puţin locului şi un gând fulgerător mi-a trecut prin minte:"Cât de imperfectă-i lumea şi totuşi atât de perfect imperfectă!" Pot spune mai multe decât atât?Nu prea...

9 comentarii:

Anonim spunea...

Hai să ascultăm I just wanna live de la Good Charlotte.

silvery moon spunea...

da..chiar mi-ai dat o replica buna in timpul conversatiei,"suntem perfect de imperfecti"..nu,chiar nu mai e nimic de spus.
Cu toate astea..tindem spre perfectiune!tindem catre absolut si catre tot ce inseamna putere insa in acelas timp puritate...grostesc-frumos,ura-iubire,adevar-minciuna.
..totul reprezinta o lupta,ramane sa vedem cine va castiga.

Iuli spunea...

Dacă toţi ar tinde spre perfecţiune, unde dracu' ar fi şi ce ar însemna România ? Unde ar fi ţiganii, să fure din propria-ţi curte, în timp ce tu eşti acasă, unde ar fi cerşetorii, unde ar fi cei care mănâncă de pe jos ? N-ar mai fi balanţă între perfect şi imperfect.

silvery moon spunea...

Iuli,pare ciudat cand citesti sintagma "toti tindem spre perfectiune"..insa chiar asta facem...o sa reiau ideea,totul e o lupta depide de ce baricada esti...tocmai ce tastasem antiteza asta dintre grotesc si frumos..poti transpune grotescul in tigani,in cersetori,in rautate si egoism.
Eu nu cred ca tu poti spune ca nu vrei sa ajungi la o cunoastere deplina,o cunoastere a sinelui in primul rand.
Perfectiunea e cunoastere,cunoasterea abilitatilor tale,increderea in fortele proprii si rezultatele muncii tale..gandeste-te ca prin tot ce faci ,tu cladesti o baza a viitorului,viitor ce trebuie sa fie stabil,de neclintit.
nu spun ca nu exista neputinta,cersetori,mizerie,mucegai,urat,buruieni..dar stii?buruienile au farmecul lor..te ajuta sa apreciezi frumusetea florilor:).
Concluzionez prin a spune ca grotescul exista pentru a te face pe tine sa iubesti frumosul,pentru al aprecia,pentru a ajunge la el..pentru a ajunge la perfectiune.
Inchei aici cu speranta ca am fost mai explicita de data asta.

Iuli spunea...

Ştii.. buruienile au şi ele nevoie de puţină dragoste. Toţi se gândesc să cultive flori, dar buruieni nimeni. Pentru că sunt de neînţeles. Nu poţi să-i înţelegi decât dacă eşti ca ele. A te cunoaşte pe tine nu înseamnă neapărat perfecţiunea. E ceva indefinibil, după părerea mea. Ceea ce ai descris tu acolo mie mai mult îmi pare a speranţă şi încredere. Ai fost destul de explicită acum :D E frumos când vezi că lumea discută pe teme mai elevate, şi nu doar aruncă cu noroi unii în alţii. :)

silvery moon spunea...

iti apreciez ideile si crede-ma iti dau perfecta dreptate in toate privintele,eu mi-am expus ideile.asta vad eu prin perfectiune,perfectiunea chiar e incredere..sti de ce?pentru ca daca nu ai fii stapan pe tine si pe tot ceea ce faci nu ai putea evolua.asa ajungem la un alt inteles al perfectiunii,perfectiune-evouare.stiu o sa-mi spui ca nimeni nu e stapan pe nimic,ca totul e un amalgam de situatii pe care nu le poti controla.da!avem viziuni diferite si e atat de placut sa vezi si parerea altora.
stii..eu am spus cunoastere de sine,incredere,evoluare referindu-ma la etape pe care un om le traverseaza pentru a ajunge acolo unde isi doreste.Fiecare avem un obiectiv,un vis,un ţel,nu stiu..numeste-l cum vrei,nu asta-i important..important e modul in care vrei sa-ti atingi obiectivul!nu trebuie in primul rand sa te cunosti?sa iti stii abilitatile si slabiciunile?ca apoi sa stii sa te folosesti de ele si de a le valorifica in munca?prin munca obtii rezultate,rexultate ce iti contureaza ideea "POT!",rezulatete care iti dau incredere.Acum ca esti stapan pe tine,iti cunosti capacitatea de a reusii,stii unde sunt limitele si detii si incredere in fortele tale, acum evoluezi,pt ca doresti sa ajungi acolo unde ti-ai propus.Iar in momentul in care ai atins un obiectiv eu nu cred ca te vei oprii aici!eu cred ca ridici stacheta si iti impui un alt nivel..vrei sa ajungi la nivelul urmator,next level,nu esti curios sa vezi ce "monstruozitati" te asteapta ,nu esti curios sa vezi daca vei reusii sa treci de obstacole?nu vrei sa afli daca POTI?
Ei bine....asa ajunge omul sa isi doreasca mai mult,sa vrea sa detina controlul din ce in ce mai mult,sa isi extinda existenta,sa nu stagneze.
Sunt multe de spus..insa creionez doar o ultima idee..perfectiunea nu e impusa neaparat de nivelul celorlalti....ci de ce nivel iti impui tu ca persoana:),fireste asta e in stransa legatura cu cei din jurul tau..insa asta e o alta dezbatere:)
ah..nu ma pot abtine sa nu adaug ceva si despre buruienile noastre dragi...o sa spun un singur lucru pe care sunt convinsa ca o sa-l intelegi:suntem buruieni,tindem spre a devenii flori!:)

Ciocolatika spunea...

La multi ani !!!

ps: scuze ca nu am mai dat niciun semn, am avut nitel probleme, agitatie, insa in cele din urma a iesit si soarele :)

Te pup !

Iuli spunea...

@Silvery Moon: Ai foarte mare dreptate :) Exact cum zici: nivelul nu e impus de ceilalţi, doar standardul. Bine, şi standardul poate fi ridicat, dacă îi depăşeşti, e vorba de fiecare cu puterile lui :)

Unknown spunea...

de ce vorbeste toata lumea de perfectiune? pentru mine perfectiunea e plictisitoare...