sâmbătă, 26 februarie 2011

Discutie

Strig iar... Si cui strig? Nu am puterea nici sa mai scriu. Caut. Ma caut. Ce caut? De ce? Si ce aflu? Ma caut pe mine. Si unde ma caut? In cotidian. Prostie! E clar ca nu mai voi gasi acolo! Si acelasi lucru ma gandesc ca este valabil pentru toata lumea. Ceea ce este cotidian este conditionat de cei si de ceea ce este in jurul nostru. Spre exemplu: "Ia sa vedem ce am de facut astazi... Hmm... Am de invatat pentru scoala, trebuie sa invat pentru olimpiada, trebuie sa ajut pe nea' cutare la nu stiu ce pentru ca asa mi-au zis ai mei, trebuie sa fiu dragut/a cu toata lumea." Eei bine, poate ca , eu nu vreau sa fac toate astea. Iar eu ajung la concluzia la un moment dat: "vaai, eu sunt un om cu suflet mare pentru ca l-am ajutat pe cutare de fiecare data!", insa aceasta concluzie poate fi una falsa. Mie poate in realitate nu-mi place acest lucru, insa pentru ca l-am facut in mod repetat am ajuns la concluzia ca sunt un om bun. Daca e sa am propria initiativa, atunci sunt un om bun nu pentru ca fac acelasi lucru unui om pentru ca m-a rugat mama de cand eram mic/a spre exemplu. Sau un alt exemplu pe care-l intalnim tot mai des: "vaai cat de mult invat! Am numai medii de 10!". Aaa, ok, ai numai medii de 10, bravo! Te felicit! Dar am o intrebare pentru tine: "Mai stii ceva din tot ceea ce ai invatat dupa o perioada mai lunga de timp?". Un alt exemplu ar fi faptul ca anumiti oameni iti zic: Nu esti in stare de nimic! Nu poti! Esti vai de tine! Esti un prost!", iar la un moment dat te intrebi: "Mai, chiar sunt prost?" si se intampla sa ajungi chiar sa crezi ca esti prost doar pentru ca lumea considera acest lucru. Iata trei exemple de unde tragem concluzia ca de multe ori facem afirmatii false despre noi insine si anumee: fie ne supraevaluam, fie ne subevaluam si faptul ca ne confundam cu realitatea cotidiana. Iar de aici urmeaza momentul de confuzie: Cine sunt? Ce vreau?
Nu-mi spune tu cititorule ca nu ai fost niciodata in aceasta situatie. Te simti pierdut, dezorientat. Si multi dintre noi probabil se intreaba: "Ce fac in aceasta situatie?". Multi dintre noi probabil aleg sa se inconjoare de oameni cat mai mult, gandind ca ei poate le vor da solutia,iar uneori putem sfarsi in situatia de a fi manipulati, dar oricum mi-am dat seama ca nu cei din jurul nostru sunt solutia. Noi suntem solutia. Lumea care se afla in interiorul nostru este solutia. Autoanaliza profunda a noastra este solutia. Ea ne face mai puternici. Adevaratul om cu care trebuie sa lupti tu esti! Este un razboi crunt pe care eu l-am asociat cu razboiul din "Stapanul Inelelor", insa daca lupti cu incredere si curaj vei iesi un invingator! Si cum lupti cu tine oare? Invatand sa te accepti pe tine. Aceasta este cea mai grea lupta. Iar primul pas este sa te descoperi. Cu siguranta gasi o lume minunata! Si gandeste-te: cel mai important este ca acea lume esti tu. Cea mai importanta discutie este cea cu tine! Daca vei reusi sa discuti cu tine fara conflicte inseamna ca ai ajuns departe. Eu inca am conflicte in discutie cu mine, tu?
Si ca o concluzie pe care o propun, iesiti cel putin mental din cotidian! Nu intotdeauna ceea ce este in realitatea de zi cu zi va reprezinta. :) Locul tau poate fi in alta parte, iar tu vei ajunge acolo doar folosindu-ti resursele interioare! :)

2 comentarii:

Mady S. spunea...

Problema e ca, daca am putea sa ne certam cu fiecare emotie a noastra, cu fiecare eu reprezentat de aceasta, am fi intr-un razboi continuu...

Portalio spunea...

da . asa e.... trebuie sa te acomodezi cu tine insuti