Pentru că avem ceva de învăţat din fiecare interviu pe care îl facem unei persoane..

Reporter[eu]: Consideri că numele tău te reprezintă?
Bianca : Nu as spune tocmai asta,nu sunt cu nume,cifre sau alte lucruri,dar in esenta da,ma reprezinta,doar e numele meu. :))
Reporter:Te-ai gândit vreodată să ţi-l schimbi?
Bianca:Nu.Tot ce se intampla se intampla cu un scop,cu un scop e pus si numele meu.
Reporter:Bine gândit!Şi dacă eşti de părere că totul se întamplă cu un scop,presupun că şi tu
consideri că te-ai născut cu un anumit scop.Dacă da,care ar fi acesta?
Bianca:Tocmai aici e ideea vietii.Sa iti gasesti scopul.Nu stiu care este scopul pentru care m-am

nascut eu avand in vedere ca sunt inca tanara si am un drum lung in fata,sper.Prefer doar sa cred ca scopul vietii mele ar fi acela de a ajuta alte vieti,din simplul fapt ca visez la o cariera in psihologie.

Reporter:Ooo,bun! Dacă hotărăşti într-adevar să devii psiholog ai pleca din ţară,având în vedere majoritatea de oameni inculti din România care nu fac diferenţa dintre psiholog şi psihiatru?

Bianca:Nu as pleca.Romania e tara mea,indiferent de cat de prost este privita.Atata timp cat iti doresti ceva,obtii.Am un plan de dezvoltare a carierei mele destul de elaborat chiar aici,in tara.Singurul lucru pe care l-as face,ar fi sa fac studiile intr-o alta tara,poate doar atat.
Reporter:Ai fi în stare vreodată să laşi să se aştearnă praful peste locurile cu amintiri dragi şi triste,oricât de triste,mai clar vorbind să nu mai frecventezi vreodată acele locuri ?

Bianca:Nu,pentru ca asta ar inseamna ca nu am trecut peste ele si ar fi un lucru extraordinar de trist.Orice amintire trista a mea m-a ajutat sa fiu din ce in ce mai puternica,fapt pentru care am reusit sa trec pest toate deci nu..Nu le-as da uitarii.
Reporter: Dacă ar fi să te identifici cu ceva anume,cu ce te-ai identifica?
Bianca: O carte pe paginile careia se tipareste ceva nou zi de zi,ora de ora..
Reporter: Ai putea să-mi oferi anumite motive pentru care ai ales acest "ceva" pentru a te identifica?
Bianca: Fiecare om are evenimente deosebite in viata,mie imi place sa le marchez,fapt pentru care m-am gandit rapid la o carte cand ai pus intrebarea.Scriu mult despre multe lucruri,in special,viata mea.
Reporter: Te-ai gâandit vreodată să scrii o carte pe care să o publici,desigur?
Bianca: M-am gandit,am inceput vreo 3,n-am terminat niciuna.Nu pot sa dezvolt asa mult o singura idee,ma plictiseste.Imi place sa scriu,dar mereu vin cu ceva nou,pe cand o carte trebuie sa se lege.Nu stiu daca as avea rabdare,nu momentan...Dar am in plan sa incep si sa si termin una.
Reporter: Te-ai gândit vreodată să creezi ceva abstract,favorabil sentimentelor tale?Să treci repede de la o temă la alta şi să revii mai târziu asupra primei teme şi tot aşa?Să pară ceva psihologic mă refer.O carte ar trebui să te reprezinte şi fiecare cuvânt în plus te reprezintă.ai ţinut vreodată cont de această idee?
Bianca: M-am gandit,dar nu poti pune multe lucruri abstracte,fiindca deja nu ar mai fi o carte,sau ar fi o carte cu mai multe povesti.Ideea mea este simpla,dar nu am rabdarea si nici timpul necesar.O sa o schitez pe capitole ce nu se vor lega intre ele,in schimb intamplarea sau intamplarile din capitole trebuie sa aibe continuitate,si aici intervine factorul: lene.Mai am timp,dau iar vina pe faptul ca sunt inca tanara! :))
Reporter: Îţi urez succes!Să mă anunţi atunci când o vei publica!îţi fac rost de fani ! :-> :))

Reporter: Eşti de parere că noi trăaim pentru a ne scrie propria noastră carte?
Bianca: Daca te referi la propria noastra carte,metaforic vorbind,da.Adica,sunt de parere ca singuri ne facem soarta avand in vedere ca suntem sigurele persoane care au prioritate asupra vietilor noastre.Nimeni nu are dreptul de a-mi spune mie ce sa fac asa cum nici eu nu am dreptul de a le spune lor.Exista doar sfaturi,pareri,nu si obligatii,sau poate doar obligatii proprii,nu din partea altora.
Reporter: Consideri ca viaţa ta este scrisă bine?
Bianca: Pana acum da.Nu regret nimic si nici nu am de gand sa o fac.Regretul mi se pare cea mai tragica parte a vietii,si bine ar fi sa nu existe,asta zic eu,cel putin,pentru mine.
Reporter: dacă ar fi să asociezi regretul cu ceva anume cu ce l-ai asocia?
Bianca: Declin.Stii,cand faci ceva si esti in extaz,stii ca e bine,si apoi cazi,realizezi ca ai gresit undeva,si nu mai poti sa te ridici pe acelasi drum,fiindca ar insemna un al 2 lea regret.De fapt,am o intreaga teorie despre o a 2a greseala...Oricum,cu declinul l-as asocia.
Reporter: Dar dacă ar fi să-l asociezi cu un obiect,ceva material pe care l-ai alege pentru a cuprinde într-un singur cuvânt definiţia regretului?La ce obiect te duce gândul cînd auzi "regret"?
Bianca: Nu pot sa il asociez cu un obiect.Este o traire prea intensa pe cand un obiect..e doar un obiect.
Reporter: AI văzut vreodată oamenii precum nişte roboţi,obiecte,păpuşi?
Bianca: Am vazut,am cunoscut.Aproape toti adultii ocupati cu servici sunt asa.Rutina ii face asa,dar si faptul ca nu vor sa iasa din ea.Majoritatea oamenilor sunt asa,pentru ca majoritatea sunt obisnuiti sa traiasca in societatea aceasta incuiata mental.Partea trista este ca nimeni,in afara se propriile lor persoane nu i-ar putea ajuta deci degeaba exista minoritatea degajata.Am vorbit despre oamenii roboti,despre oamenii papusi pot spune si mai multe,dar prefer sa ma rezum la simpla idee care spune ca sunt fiinte fara personalitate carora le place sa stea acolo unde sunt pusi.Genul de oameni care nu realizeaza ca au control asupra vietii,si lasa viata lor,in mainile altora.Sunt fel de fel de oameni in lume..Treaba noastra este sa stim de ce sa ne ferim si sa stim sa ne formam bine si benefic.
Reporter: Te consideri foarte diferită de ceilalţi cu care ai tangenţe deobicei?

Bianca: Nu foarte diferita,dar destul de diferita in gandire fiindca nu mi-e frica de riscuri si nu mi-e frica de idei noi.Inteleg destul de multe lucruri si mai am inca multe de invatat si inteles.Ma consider diferita pentru ca am anumite conceptii pe care le sustin desi nu multi cred in ele.Oricum,in general persoanele cu care am tangente de obicei sunt si ele la fel de diferite si extraordinar de speciale.

Reporter: Ce sfat le-ai putea da cititorilor noştrii?
Bianca: Sa traiasca atat cat pot prezentul fiindca secunda asta e pretioasa si nu merita sa o folosesti gandindu-te la ziua de maine si,sa faca lucrurile cu cap,sa le gandeasca de 2,3,4 ori inainte,pentru ca asa e mult mai bine.
Reporter: Îţi mulţumesc mult pentru acest interviu! Cu toţii am avea câte ceva de învăţat! Îţi urez un viitor cît mai strălucitor!
Bianca: Si eu iti multumesc si le multumesc si cititorilor.La fel iti urez si eu!