sâmbătă, 20 februarie 2010



Muşc din propria-mi singurătate,goliciune...Strig,urlu şi...nimic.tăcere si atât...simt cum mediocritatea mă absoarbe spre ea...ma urmăreşte.Şşş!secret:vrea să mă transforme in robot.Şi fug...Şi fug...Cad jos.Imi dau seama ca sunt inchisă intre 4 pereti.Aceştia rămân pătaţi de propria-mi existenţă,de propriul sânge care mi se curge prin palme de fiecare dată când bat cu putere in aceşti pereti plini de igrasie.
Acum stau locului hipnotizată si mă bucur de o rază de lumină care se strecoară timid printre grilajul geamului.O bucaţică de speranţă.

3 comentarii:

again . spunea...

Paulo Coelho : "Binele şi Răul au unul şi acelaşi chip ; totul depinde de momentul în care unul sau altul îi taie calea oricărei fiinţe umane."
Cred că aşa e şi cu omul şi robotul - om . Au acelaşi chip , totul depinde de momentul în care unul sau altul taie calea existenţei .

Anonim spunea...

foarte tare blog'ul. cred ca m'ai convins sa imi fac si eu un blog desi imi e putzin cam lene:d .. scrii super..you're a good reporter:) tine'o tot asa:x

Nume fals spunea...

Roşesc! Mă bucur ! :)