Timp

Timpul se scurge monoton.Trece pe lângă întreaga mea fiinţă şi o zdrobeşte cu putere de pereţii scorojiţi ai vieţii.Se pierd formele,culorile,visele,micile speranţe.Rămân spânzurată de sforile unui timp nedorit.Se apropie de mine cu insistenţă.Îmi cere atenţie,îmi cere săruturi.Observă că nu i le ofer şi mi le fură insistent.Nu are nevoie de pauze.Nu îi pasă că eu nu îl vreau.Vrea să fiu a lui pentru totdeauna.Să-mi dedic întreaga viaţă în căutarea proprie-mi dimensiuni.Şi?Aici...Aici nu o găsesc.Caut urme şi nimic.Mai am timp ! Cred...Nu înţelege că nu vreau să depind de nimeni,însă timpul se dovedeşte unul dintre cei mai mari duşmani.Mă aruncă dintr-o parte în cealaltă ca pe un om pierdut,fără o existenţă proprie.

Cuvinte.Nebunie.Nostalgie.

Asculta mai multe audio Divertisment

Gară, vis, mare, deal, soare, Vama, cărţi, fotografie, prietenie, Vama Veche, muzică, prietenie, râsete, secrete, copilărie, dor, plăcere, nebunie, simboluri, dezbateri, certuri, străzi, căutare, roşu, păr, gaşcă, melancolie, muzică, o zi, schimbare, "unde eşti, tu?", "eşti o naivă", certuri, plimbări, "cine eşti ? ", mult, nimic, mult, mare, Bucureşti,oprire gara de nord, autostradă, soare, căutare, amintire, filme, vise, nimic, tot, " Ce mai faci?Mi s-a făcut dor de tine !", disperare, lacrimi, joc, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, teatru, "Cine eşti?", melancolie, prietenie, zâmbet, timiditate, tupeu, viaţă, bere, dor nebun,, ţigară, Cola, Vodka, vise, abstract, "Mai exist?", zâmbete, tot, nimic, tot,prietenie,îmbrăţişări,nimic, tot, "Eşti o naivă ! ",ţineri strânse de mână, suflete, cuvinte, joc, sentimente,nisip, desene, copilărie, culori,alb-negru,adolescenţă o ţigară, încă una, o bere, o Cola,nişte scări, sus,jos, o cale ferată, un deal, cer, apus, nebunie, extaz, fugă, departe, gară,fugă, vis, mare, deal, soare, cărţi, abstract, viaţă, ochelari de soare, depărtare, răsărit, depărtare,soare, depărtare,lumină, uitare, inexistenţă, viaţă, depărtare, moarte,carne, rămăşiţe, nimic, plin şi...gol.şi totuşi...apus şi mare, fum, zare.

Despre scris

"Scrisul te confiscă pe dinlăuntru,te împiedică să trăieşti.Nu orice muncă te confiscă pe dinlăuntru.Poţi încărca o vagonetă cu cărbuni sau poţi semna hârtii administrative şi mintea îţi aleargă liberă.Timpul dumitale interior,singurul care mai contează,îţi aparţine.Poţi munci visând sau amintindu-ţi,sau gândind.Numai munca săvârşită pentru împlinirea unei vocaţii,şi în primul rând scrisul,pentru că procesul lui este cel mai complicat,numai această muncă te confiscă definitiv.Numai actul creaţiei îţi cere această jertfă."

"Un scriitor poate trăi înainte sau după ce a scris o carte,dar nu poate să trăiască şi să creeze în acelaşi timp.Actul creaţiei îl confiscă în întregime şi deci îi interzice să trăiască."

[Mircea Eliade-Noaptea de Sânziene]

Ce părere aveţi despre aceste citate regăsite în "Noaptea de Sânziene"?

Doar despre tine.

Îmi modelezi această bucată de suflet.

Shht!Mai mult nu este nevoie să ştii.

Te căutam.

Te căutam odată printre morminte.Stăteai undeva ascunsă.Îţi plăcea să sorbi din propria ta singurătate,dramă.Am alergat să te caut.Unde e?Unde e?Te imaginam ghemuită,cu picioarele lipite de bărbie şi cu telefonul în mână pe care obişnuiai să-l butonezi des.Aşteptai mesaje,telefoane de la un el.Îţi era dor.Şi tu îl căutai cu gândul.Şi eu te căutam pe tine.Măcar aveam un punct comun.Ce timpuri vechi ! Poate că erai totul pentru mine.Ştiam despre tine că eşti o copilă cu suflet mare.Doar atunci.Acum...acum eşti doar...doar o străină?

Statui

Şi cum dintr-o dată totul îşi pierde conturul,farmecul?Începi să dezbraci personalităţi,oameni,locuri şi...ce rămâne?Un trup gol...alb,lipsit de viaţă.Rămân rămăşiţele unei existenţe trecute.Rămân doar nişte statui albe ce iau poziţia unor sfinţi,iar de fapt...sunt doar nişte statui.Par mândre cu pieptul în faţă,însă care poartă o lumânare în mână şi încearcă să ia poziţia de om credincios,sfânt.Dar... i se citeşte pe chip falsitatea,egoismul şi amarul în care trăieşte şi îi provoacă şi pe ceilalţi.Slabi actori ! Slabi actori !

Fără sfori.

O parte din sforile mele nu mai sunt la tine.M-am zbătut să le rup şi...în sfârşit am reuşit! Dulce izbândă...dulce...ca acel gust de şampanie pe care-l bei victorios atunci când simţi că ţi-ai câştigat existenţa.Nu-mi puteam imagina o viaţă fără sforile mele la tine în mână,fără ca tu să ai rolul de păpuşar şi să-ţi prezinţi victorios,omule creatura ciudată pe care ai dresat-o pentru a primi aplauzele bine meritate ale publicului.De astăzi nu-ţi mai aparţin.De astăzi nu.De astăzi totul se schimbă şi...dulceaţa mea de care ţi s-a făcut scârbă se va transforma în cireşe amare,otrăvite de viaţă, după care cu siguranţă vei tânji.Sforile mele pentru tine s-au rupt.Îţi rămân doar rămăşiţele cu ajutorul cărora nu ai decât să te spânzuri în neant.Eu nu te mai cunosc de azi.Atât.