Teama de a scrie

Teama de a scrie isi are radacinile in teama de a fi lucid. Precum si Camil Petrescu relata in cartile sale: "Cata luciditate, cata constiinta pura, atata drama!", ajung la concluzia ca scrisul ne face mai lucizi, mai constienti de propria persoana si de realitatea de zi cu zi, ceea ce are ca rezultat de multe ori trairea unei drame interioare profunde, o drama care ne poate epuiza de puteri, dar care poate avea si un rol intaritor asupra noastra. Am senzatia uneori ca trairea acestor drame interioare bazate pe multitudinea de idei contradictorii care isi fac loc printre gandurile noastre nu face decat sa resemneze fiinta umana fata viata si nu sa o determine sa evolueze sau sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a-si depasi conditia. Totodata, lipsa trairii acestei drame care este provocata de exprimarea sentimentelor, gandurilor prin scris, aduce cu sine departarea de realitatea concreta a propriului eu. Poate ca a-ti fi teama de a scrie inseamna de fapt a-ti fi teama de tine, de propria ta realitate. Si asta din ce cauza? Deoarece propria ta realitate se diferenteaza de realitatea ce te inconjoara. Este o realitate intr-o alta realitate, iar tu trebuie sa inveti sa o adaptezi in functie de situatie. Si tocmai de aici pornesc conflictele interioare, din cauza contradictiilor ce se stabilesc intrea realitatea exterioara si cea interioara. De aici porneste intreaga drama, de la faptul ca tu esti constient de tine, ceea ce inseamna ca tu traiesti intens, la un nivel superior tot ceea ce ti se petrece, iar ceea ce este in exterior ti se opune.