A intors spatele si a plecat..

Asa..Desi am scris postul tampit de mai jos tot simt nevoia sa scriu.Si asta-i o minune.:)) Ca mi-e deobicei lene sa scriu.Defapt sa imi scriu singura pentru ca daca as scrie unor prieteni pe mess sau asa ar fi altceva.Mi-ar face mai multa placere,insa cand scrii asa de unul singur e altfel.Te face poate sa te simti singur.Dar na..Sunt nevoita sa imi scriu.De ce?Ca nu prea am cui sa ii scriu.:-s Acum chiar sunt singura.Defapt mereu am fost singura,insa nu mi-am dat seama.:)) Cat de naiva am putut fi!:) Eh,asta nu mai conteaza!:-j Nu vreau sa intru in drame.:D Viata e frumoasa si singuratatea are farmecul ei! Oare cate persoane sunt sacaite de alte persoane si isi doresc enorm de mult sa fie singuri si liberi ca mine? :)) Deci e nevoie sa profit de asta pentru a-mi petrece cat mai mult timp cu mine insami si sa ma autocunosc cat mai bine,iar apoi sa reintru in forta.Tot ce stiu e ca acea persoana draga mie, in fata mea si-a intors spatele si a plecat..Stiam ca pasii ei sunt aproape de mine,desi se indeparteaza..Dar pleca de la pasi mici..Si i-am privit cu atentie acesti pasi mici si ma gandeam: As vrea sa o strig acum,cat ma poate auzi pentru a-i spunea sa se intoarca si sa ma ia in brate,insa stiu ca e in zadar.Are drumul ei.Si cu fiecare secunda se indeparta.Si totusi acum o secunda era atat de aproape de mine!Si tot nu o puteam striga..Pleca inainte si nu se mai uita in spate.Si asa a ramas.Plecata inainte.Poate pentru totdeauna.Insa mai conteaza?:)
Si eu voi merge inainte!:)