Uneori imi place sa subliniez imperfectiunea lumii,iar sentimentele de superioritate interioara se infiripeaza intr-un loc gol din corpul meu..cica se numeste suflet.Dar totusi...Ce este sufletul cu adevarat?Doar partea nepalpabila a trupului?Il simt ca pe un spatiu ce-si are loc undeva langa inima...Un spatiu imaterial,de neatins..Stiu doar ca simt.Dar totusi...E gol.Trebuie umplut.Cand aud de umplutura ma gandesc la ardei umpluti.Acei ardei taiati din radacini,goliti de propriile seminte,indesati cu carne.Oare astfel este fericirea?Sa fi plin de tine si savurat de ceilalti?In timp ce tu deja ti-ai lasat in urma radacinile si semintele...