Bucăţele din propria-mi existenţă.

Summer

2011-09-01T11:22:00.000-07:00

Hmm... Azi am sa scriu! Eei lume, lume asta-i un miracol! Si cum asa are loc miracolul asta dintr-o data? Eei bine, o stimata domnisoara Bianca Badea [aplauze va rog!] a creat un post [il gasiti aici] care m-a inspirat. Mi-a dat o idee foarte buna pot sa zic si m-a facut sa ajung la urmatoarea intrebare profunda: Ce naiba am facut eu vara asta? Ca vara a trecut asta-i alta idee, [sau cum ar spune altii: "asta-i alta mancare de peste"] si mie imi pare rau, tuturor ne pare rau, asta este, nu ma apuc acum sa va povestesc cat de rau imi pare mie ca a trecut vara. Asta poate pentru ca intr-adevar nu-mi pasa! Pentru ca vara asta am invatat sa fiu deschisa si sa accept schimbarile din jurul meu, sa privesc ceea ce pare negativ dintr-o cu totul alta perspectiva. Sa nu ma mai bazez pe faptul ca o anumita actiune, situatie care in trecut a fost perceputa de creierul meu ca ceva negativ, iar cand o voi mai intalni cu siguranta o voi percepe in acel mod negativ, nu, nu si iarasi nu! Ci sa fiu constienta de faptul ca prezentul e prezent, iar viitorul viitor, trecutul trecut, iar eu sa fac legatura intre ele decat atunci cand este suficienta nevoie. In fine. Gata! Deja incep sa va destanui secretele verii mele! Shh! Sa incep frumos.

I- Inceputul verii

17-22 iunie

Eei bine, perioada asta a fost tare smechera! Am vizitat Budapesta, Munchen, Strasbourg si Paris. Cred ca numele oraselor spun multe. Nu pot exprima altceva mai mult decat: WOW! Ce am observat, analizat:

1. germanii sunt cam reci, francezii foarte draguti, iar ungurii nu cred ca au neaparat o definitie [am intalnit unguri si draguti, dar si unguri nesimtiti]

2. Imi plac la nebunie sortuletele

3. ok, trecand la parti mai serioase, am vazut cat de organizata e lumea din tarile respective! Totul pus la punct, aranjat, totul sa arate bine! Iar cum felul meu de a fi e ceva gen: astea pe unde le mai arunc? in stanga sau in dreapta?, mi-am pus anumite semne de intrebare. De ce oare majoritatea tarilor dezvoltate au oameni organizati? Exista cumva vreo legatura sau doar mi se pare?;;) Eu una sincer cred ca este evidenta! :))

4. Cu toate ca lumea occidentului pare sa-ti eclipseze toate privirile cu toate splendoarea sa, cateodata trebuie sa avem grija sa nu cadem plasa suprafetei lumii exterioare. De cate ori mi s-a repetat in microbuz ideea cu traficul de carne vie mi-a intrat in cap intr-un final. Deci chiar daca acele tari au parti bune, au insa si parti mai putin bune.

5. Am apreciat faptul ca se merge prin oras pe biciclete si se alearga pe oriunde. Au acea parte buna a indiferentei: "Ce-mi pasa mie ca ala alearga pe centru in fata oamenilor sau ca merge pe bicicleta? E treaba lui!"

6. Am observat cat religia influenteaza conceptia oamenilor. Vreti explicatii? Eei bine, astea le dau in particular, stiti voi... meditatii. :-"

23-25 iunie Ce credeti? Somn la greu!

25 iunie-19 iulie Socializare, iesiri in oras, lovely moments cu Iuli si de asemenea cateva mici ciondaneli cu Iuli, filme, seriale( o sa fac o lista mai jos cu serialele, filmele vazute vara asta)

20 iulie-29 iulie Nationala de Sah pe echipe Iasi si cred ca va imaginati ce inseamna asta: sah, nopti nedormite, cinema, mafia [jocul ala de carti]... si ceva ce nu va imaginati: Mcdonald, KFC la greu, ne jucam de-a v-ati ascunselea cu domn Georgescu [antrenorul- shh! :-"], Cola foarte multa.

Concluzii:

1.Vreau sa mananc sanatos! Gata Cola! Gata McDonald! Gata KFC! Deci gata, gata, gata! Nu mai vreau sa aud niciunul din aceste cuvinte!

2. Mai, din sah se invata multe. Iar eu din sah am invatat multe lucruri despre viata si despre mine, deci e imposibil sa nu mai fi invatat ceva nou. Pot spune ca de data asta sahul mi-a demonstrat ca sunt un om foarte puternic cand nu subestimez sau supraestimez situatiile. In cateva partide de sah am avut acel moment de echilibru cu mine insami care a fost extraordinar. Nu a mai fost teama care ma cuprindea de multe ori cand jucam o partida de sah [ceva gen: asta ma face terci!], nu, si nu mai era nici supraestimarea aceea care imi aducea mereu aceleasi mesaje [sunt mult mai buna decat adversarul! cu siguranta o sa castig!], nu, nu mai era nici supraestimare, ci pur si simplu lupta! Nu-mi pasa daca am sa castig sau am sa pierd, imi pasa de lupta in sine, de cat de mult efort depuneam ca sa castig, de valoarea partidei in sine, ceea ce a fost extraordinar! Si am mai invatat cate ceva, dar shh, secret... pastrez pentru mine o perioada. :-"

1-5 august Tabara Petrom, unde am descoperit o cu totul alta perspectiva de a privi oamenii, dintr-o perspectiva pozitiva, iar de asemenea am invatat sa devin mai responsabila.

5 august-14 august relaxare, iesiri in oras, filme, putin citit...

15 august-29 august Scoala de Vara- O experienta super! Nu am cuvinte sa exprim cat de multe lucruri am invatat! In primul rand ceea ce am spus in prima parte a postarii este o invataminte foarte importanta. O alta invataminte ar fi aceea ca am de a comunica mai bine cu copiii si sa ii inteleg pe fiecare in parte facand legatura cu trasaturile psihice pe care la varsta respectiva ar trebui sa le aiba. Si multe invataminte au fost despre mine. Mi-am descoperit anumite parti si am reusit sa le scot la iveala. M-am surprins pe mine insami cu mine daca pot spune asta. Un foarte interesant sentiment pe care l-am trait si pe care l-as mai repeta cu drag.

Poate suntem niste broaste testoase..

2011-08-10T20:56:00.000-07:00

[Momentan nu am fost destul de inspirata sa scriu o postare, insa am sa reiau una scrisa cu ceva timp in urma care reflecta exact ceea ce vreau sa exprim]

De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)

Discutie

2011-02-26T09:44:00.000-08:00

Strig iar... Si cui strig? Nu am puterea nici sa mai scriu. Caut. Ma caut. Ce caut? De ce? Si ce aflu? Ma caut pe mine. Si unde ma caut? In cotidian. Prostie! E clar ca nu mai voi gasi acolo! Si acelasi lucru ma gandesc ca este valabil pentru toata lumea. Ceea ce este cotidian este conditionat de cei si de ceea ce este in jurul nostru. Spre exemplu: "Ia sa vedem ce am de facut astazi... Hmm... Am de invatat pentru scoala, trebuie sa invat pentru olimpiada, trebuie sa ajut pe nea' cutare la nu stiu ce pentru ca asa mi-au zis ai mei, trebuie sa fiu dragut/a cu toata lumea." Eei bine, poate ca , eu nu vreau sa fac toate astea. Iar eu ajung la concluzia la un moment dat: "vaai, eu sunt un om cu suflet mare pentru ca l-am ajutat pe cutare de fiecare data!", insa aceasta concluzie poate fi una falsa. Mie poate in realitate nu-mi place acest lucru, insa pentru ca l-am facut in mod repetat am ajuns la concluzia ca sunt un om bun. Daca e sa am propria initiativa, atunci sunt un om bun nu pentru ca fac acelasi lucru unui om pentru ca m-a rugat mama de cand eram mic/a spre exemplu. Sau un alt exemplu pe care-l intalnim tot mai des: "vaai cat de mult invat! Am numai medii de 10!". Aaa, ok, ai numai medii de 10, bravo! Te felicit! Dar am o intrebare pentru tine: "Mai stii ceva din tot ceea ce ai invatat dupa o perioada mai lunga de timp?". Un alt exemplu ar fi faptul ca anumiti oameni iti zic: Nu esti in stare de nimic! Nu poti! Esti vai de tine! Esti un prost!", iar la un moment dat te intrebi: "Mai, chiar sunt prost?" si se intampla sa ajungi chiar sa crezi ca esti prost doar pentru ca lumea considera acest lucru. Iata trei exemple de unde tragem concluzia ca de multe ori facem afirmatii false despre noi insine si anumee: fie ne supraevaluam, fie ne subevaluam si faptul ca ne confundam cu realitatea cotidiana. Iar de aici urmeaza momentul de confuzie: Cine sunt? Ce vreau?
Nu-mi spune tu cititorule ca nu ai fost niciodata in aceasta situatie. Te simti pierdut, dezorientat. Si multi dintre noi probabil se intreaba: "Ce fac in aceasta situatie?". Multi dintre noi probabil aleg sa se inconjoare de oameni cat mai mult, gandind ca ei poate le vor da solutia,iar uneori putem sfarsi in situatia de a fi manipulati, dar oricum mi-am dat seama ca nu cei din jurul nostru sunt solutia. Noi suntem solutia. Lumea care se afla in interiorul nostru este solutia. Autoanaliza profunda a noastra este solutia. Ea ne face mai puternici. Adevaratul om cu care trebuie sa lupti tu esti! Este un razboi crunt pe care eu l-am asociat cu razboiul din "Stapanul Inelelor", insa daca lupti cu incredere si curaj vei iesi un invingator! Si cum lupti cu tine oare? Invatand sa te accepti pe tine. Aceasta este cea mai grea lupta. Iar primul pas este sa te descoperi. Cu siguranta gasi o lume minunata! Si gandeste-te: cel mai important este ca acea lume esti tu. Cea mai importanta discutie este cea cu tine! Daca vei reusi sa discuti cu tine fara conflicte inseamna ca ai ajuns departe. Eu inca am conflicte in discutie cu mine, tu?
Si ca o concluzie pe care o propun, iesiti cel putin mental din cotidian! Nu intotdeauna ceea ce este in realitatea de zi cu zi va reprezinta. :) Locul tau poate fi in alta parte, iar tu vei ajunge acolo doar folosindu-ti resursele interioare! :)

Strigă!

2010-10-27T14:22:00.001-07:00

Simţi nevoia să scrii. Şi ce scrii? Ai rămas fără cuvinte. Legi disperat nişte cuvinte ca apoi să fugi. Îţi rămân doar câteva minute pentru tine şi fugi. Fugi de ce? Fugi ca să ce? Care este locul tău? Te-ai gândit cu adevărat vreodată? Şi te cuprinde acea disperare care otrăveşte acea parte din tine unde ar trebui să existe crengi înmugurite care urmează să dea rod, însă otrăvite nu pot da rod. Şi cum poţi să te vindeci? Cum poţi să regenerezi acest copac al tău numit viaţă? Ai nevoie de... Ai nevoie de ce? Ai nevoie de o viaţă! Ai nevoie să fii fericit cu tine însuţi! Ai nevoie să-ţi faci prieteni. Ai nevoie să-ţi creezi propriile reguli după care să se ghideze ceilalti, nu numai tu trebuie să te ghidezi după ei. Ei sunt nebunii, nu tu! Ce nu înţelegi? Învaţă să nu te mai învinovăţeşti! Învaţă să devii din cel dominat cel care DOMINĂ. Exprimă-te de câte ori ai ocazia! Nu răbda, LUPTĂ! Simţi nevoia să ţipi? ŢIPĂ ! Simţi nevoia să scrii? SCRIE! Simţi nevoia să cânţi? CÂNTĂ! Dezlănţuie-te! Arată cine eşti! Lasă-ţi EUL să se afişeze! Şi vei vedea! Vei fi deasupra lor! :)
Numai cu o condiţie: SSSSSSSSSSSSSSSSSSSSSTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTRRRRRRRRRRRRRRRRRRRIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGGĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !

Pentru că avem cu toţii vise :)

2010-09-06T06:31:00.000-07:00

Eu visez? Tu visezi? Ei visează? Da, şi de fapt cu toţii visăm. Pe oricine ai întreba, ar răspunde acelaşi lucru, că visează. Anumite vise devin realitate, altele mai puţin. Visul meu este să am aceste cărţi complet delicioase pe care le găseşti aici şi poate fi realizabil datorită ţie. :) Dacă îţi plac aceste cărţi, te rog să dai un like pentru ca visul meu să devină realitate. Visul tău care este? :)

Oameni de împrumut

2010-08-13T13:45:00.000-07:00

Am pornit de la citatul " Nimeni nu pierde pe nimeni, deoarece nimeni nu posedă pe nimeni." de la Coelho ca să-mi dau seama într-adevăr că noi împrumutăm suflete, un subiect pe care l-am abordat şi în articolul anterior, iar de la fiecare împrumut rămânem cu ceva şi nu ar trebui să negăm acest lucru.Rămânem cu amintiri, învăţăminte, inspiraţie, lucruri mici, dar rămânem cu rămăşiţe şi ar trebui să ne bucurăm de ele, cum se bucură acei copii flămânzi de frimituri de pâine găsite.Biblioteca vieţii împrumută suflete, ca apoi să piară.Nu împrumută oameni, ci suflete, deoarece oamenii au obiceiul să uite în timp de suflete, ca apoi să piară în neant, cine ştie...Sufletele se pierd uşor.Sunt doar câţiva oameni care sunt conştienţi de ceea ce sunt şi nu renunţă, iar ei se mulţumesc cu împrumuturi, săracii ! Îi compătimesc. :)

Totul are un preţ.

2010-08-12T11:53:00.000-07:00

Ştiţi, sunt toate acele întâmplări care pentru început iau un curs rapid şi vin peste tine cu un amalgam de bucurii de care nu mai ştii cum să profiţi, ca apoi timpul să curgă lent, încetinit, stopat de cuvinte nespuse şi mărginit în toate colţurile de tăcere.Acum curge încet, aşteaptă să preţuieşti cât se poate de mult acele momente de fericire ca apoi să curgă altele.Întotdeauna când eram mică aveam impresia că dacă în momentul acesta îmi este foarte bine, mâine îmi va fi foarte rău, tocmai opusul şi cam ceva de genul mi se întâmplal.Aveam impresia că totul trebuie să fie la schimb.Mă gândeam că este cineva care controlează totul şi decide pentru fiecare : "Astăzi domnule eşti la +, dar mâine vei fi la - ", "Astăzi eşti la -, stai liniştit, mâine vei fi la +".Şi ştiţi ce mă îngrozea cel mai mult? Mă îngrozeau momentele în care eram fericită, pentru că ştiam ceea ce urmează.Ilogic, nu? Oricum, acum îmi este teamă într-un fel să mai iau lucrurile din punctul acesta de vedere.Nu am acceptat să mă gândesc la asta, însă astăzi am ajuns la aceeaşi superstiţie dacă pot spune aşa." Una caldă, una rece, una caldă, una rece." Totul are un preţ care trebuie plătit, iar ca să fim fericiţi trebuie să ne împrumutăm un pic de la viaţă un timp, ca apoi să plătim.Oricum nu merge întotdeauna pe principiul : o zi fericit, o zi trist, poate merge şi pe principiul : 6 luni fericit, 6 luni trist. :)) Totul are un preţ.Şi oamenii de lângă noi au un preţ.De aceea de multe ori împrumutăm prieteni sau iubiţi ca apoi să plece, dar pentru ei preţul este mai mare şi de asemenea şi trăirile sunt mai intense alături de ei.Sau se poate întâmpla să ai o persoană iubită lângă tine toată viaţa, dar să nu ai prieteni sau să ai prieteni, dar să nu ai o persoană iubită.Fiecare cum poate.Ceea ce contează este că ne putem aştepta la tot şi ar trebui să fim împăcaţi cu ideea.În viaţă mai contează şi alegerile, deci oricum ar fi mai tot depinde de tine, pentru că eşti om. :) Poate că depinde de mine să am prieteni precum mi-am dorit întotdeauna.Ce-ar fi să-mi împrumute şi mie cineva un prieten adevărat măcar pentru 10 ani, dacă nu se poate altfel? :))
Mai am impresia că în viaţă mai tot este clădit de amintiri, gen : amintiri = viaţă.Oare de ce plecăm undeva în călătorii, ceva pentru câteva zile, săptămâni? Nu pentru a culege amintiri? :)

I'm back

2010-08-08T13:18:00.000-07:00

Hello tuturor ! I'm back ! Pentru un moment sau cine ştie pentru cât timp.Poate că cei care mă citiţi vă întrebaţi : "Oare de ce nu mai scrie nimeni nimic pe acest blog?" În cazul în care mă citeşte cineva, însă oricum mie-mi place să ştiu că sunt citită deci prefer să-mi imaginez că am cititori.Răspunsul cred că ar fi : "Pentru că am trăit." E greu să trăieşti şi să scrii în acelaşi timp.Îmi este dor de aceste momente când veneam grăbită de undeva, pregătită să scriu, să mă dăruiesc propriilor mele creaţii.Este greu să scrii.Hmm...Şi poate că voi vă întrebaţi : "de ce?" Pentru că de fiecare dată când începi să scrii trebuie să fie momentul potrivit, iar dacă tu nu găseşti acel moment nu poţi să scrii pur şi simplu.Te simţi obligat de tine însuţi să o faci şi astfel, chiar nu reuşeşti să o faci.Întotdeauna mi-a fost greu să ţin un jurnal.Simt că nu pot finaliza ceva.Fac ce fac, creez ce creez, însă nu până la final.La mine mai nimic nu se termină.Totul trebuie să aibă o continuitate şi deci vor rămâne întotdeauna pagini nescrise de jurnal.
Am visat întotdeauna să devin o scriitoare.Mai toţi mă admiră pentru talentul de a scrie, însă mie îmi pare rău că nu ştiu să profit de acest aşa-zis talent şi l-am lăsat baltă.Mi-am dat seama într-un final că acesta este singurul lucru pe care-l mai ştiu într-adevăr despre mine : că pot să scriu.
În tot acest timp în care am trăit pot spune că am uitat de mine.M-am părăsit pentru ceva ceea ce nu prea sunt doar pentru a face faţă celorlalţi.Am renunţat un pic la mine, la sufletul meu...Scrisul a început să mi se pară ceva care nu înseamnă decât să-ţi plângi propria viaţă, ceva fără viitor care nu rezolvă nimic, o pierdere de timp, însă...Scrisul mă ajută să fiu eu, să fiu ceea ce sunt, să mă găsesc şi să nu mai încerc să-mi ascund adevărata profunzime, transformându-mă într-un roboţel.
De aceea vreau să-i mulţumesc unei persoane speciale din viaţa mea care m-a ajutat un pic să-mi dau seama cine sunt şi datorită căreia scriu.Îţi mulţumesc mult şi...Te iubesc! Sper că va fi o revenire frumoasă...Urez tuturor :" Toate cele bune !" până la următoarea postare, desigur !

Timp

2010-04-18T03:38:00.000-07:00

Timpul se scurge monoton.Trece pe lângă întreaga mea fiinţă şi o zdrobeşte cu putere de pereţii scorojiţi ai vieţii.Se pierd formele,culorile,visele,micile speranţe.Rămân spânzurată de sforile unui timp nedorit.Se apropie de mine cu insistenţă.Îmi cere atenţie,îmi cere săruturi.Observă că nu i le ofer şi mi le fură insistent.Nu are nevoie de pauze.Nu îi pasă că eu nu îl vreau.Vrea să fiu a lui pentru totdeauna.Să-mi dedic întreaga viaţă în căutarea proprie-mi dimensiuni.Şi?Aici...Aici nu o găsesc.Caut urme şi nimic.Mai am timp ! Cred...Nu înţelege că nu vreau să depind de nimeni,însă timpul se dovedeşte unul dintre cei mai mari duşmani.Mă aruncă dintr-o parte în cealaltă ca pe un om pierdut,fără o existenţă proprie.

Cuvinte.Nebunie.Nostalgie.

2010-04-08T13:12:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Divertisment

Gară, vis, mare, deal, soare, Vama, cărţi, fotografie, prietenie, Vama Veche, muzică, prietenie, râsete, secrete, copilărie, dor, plăcere, nebunie, simboluri, dezbateri, certuri, străzi, căutare, roşu, păr, gaşcă, melancolie, muzică, o zi, schimbare, "unde eşti, tu?", "eşti o naivă", certuri, plimbări, "cine eşti ? ", mult, nimic, mult, mare, Bucureşti,oprire gara de nord, autostradă, soare, căutare, amintire, filme, vise, nimic, tot, " Ce mai faci?Mi s-a făcut dor de tine !", disperare, lacrimi, joc, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, sinceritate, falsitate, teatru, "Cine eşti?", melancolie, prietenie, zâmbet, timiditate, tupeu, viaţă, bere, dor nebun,, ţigară, Cola, Vodka, vise, abstract, "Mai exist?", zâmbete, tot, nimic, tot,prietenie,îmbrăţişări,nimic, tot, "Eşti o naivă ! ",ţineri strânse de mână, suflete, cuvinte, joc, sentimente,nisip, desene, copilărie, culori,alb-negru,adolescenţă o ţigară, încă una, o bere, o Cola,nişte scări, sus,jos, o cale ferată, un deal, cer, apus, nebunie, extaz, fugă, departe, gară,fugă, vis, mare, deal, soare, cărţi, abstract, viaţă, ochelari de soare, depărtare, răsărit, depărtare,soare, depărtare,lumină, uitare, inexistenţă, viaţă, depărtare, moarte,carne, rămăşiţe, nimic, plin şi...gol.şi totuşi...apus şi mare, fum, zare.

Despre scris

2010-04-07T12:12:00.000-07:00

"Scrisul te confiscă pe dinlăuntru,te împiedică să trăieşti.Nu orice muncă te confiscă pe dinlăuntru.Poţi încărca o vagonetă cu cărbuni sau poţi semna hârtii administrative şi mintea îţi aleargă liberă.Timpul dumitale interior,singurul care mai contează,îţi aparţine.Poţi munci visând sau amintindu-ţi,sau gândind.Numai munca săvârşită pentru împlinirea unei vocaţii,şi în primul rând scrisul,pentru că procesul lui este cel mai complicat,numai această muncă te confiscă definitiv.Numai actul creaţiei îţi cere această jertfă."

"Un scriitor poate trăi înainte sau după ce a scris o carte,dar nu poate să trăiască şi să creeze în acelaşi timp.Actul creaţiei îl confiscă în întregime şi deci îi interzice să trăiască."

[Mircea Eliade-Noaptea de Sânziene]

Ce părere aveţi despre aceste citate regăsite în "Noaptea de Sânziene"?

Doar despre tine.

2010-04-03T16:30:00.000-07:00

Îmi modelezi această bucată de suflet.

Shht!Mai mult nu este nevoie să ştii.

Te căutam.

2010-04-03T16:02:00.001-07:00

Te căutam odată printre morminte.Stăteai undeva ascunsă.Îţi plăcea să sorbi din propria ta singurătate,dramă.Am alergat să te caut.Unde e?Unde e?Te imaginam ghemuită,cu picioarele lipite de bărbie şi cu telefonul în mână pe care obişnuiai să-l butonezi des.Aşteptai mesaje,telefoane de la un el.Îţi era dor.Şi tu îl căutai cu gândul.Şi eu te căutam pe tine.Măcar aveam un punct comun.Ce timpuri vechi ! Poate că erai totul pentru mine.Ştiam despre tine că eşti o copilă cu suflet mare.Doar atunci.Acum...acum eşti doar...doar o străină?

Statui

2010-04-03T15:11:00.000-07:00

Şi cum dintr-o dată totul îşi pierde conturul,farmecul?Începi să dezbraci personalităţi,oameni,locuri şi...ce rămâne?Un trup gol...alb,lipsit de viaţă.Rămân rămăşiţele unei existenţe trecute.Rămân doar nişte statui albe ce iau poziţia unor sfinţi,iar de fapt...sunt doar nişte statui.Par mândre cu pieptul în faţă,însă care poartă o lumânare în mână şi încearcă să ia poziţia de om credincios,sfânt.Dar... i se citeşte pe chip falsitatea,egoismul şi amarul în care trăieşte şi îi provoacă şi pe ceilalţi.Slabi actori ! Slabi actori !

Fără sfori.

2010-04-02T10:10:00.000-07:00

O parte din sforile mele nu mai sunt la tine.M-am zbătut să le rup şi...în sfârşit am reuşit! Dulce izbândă...dulce...ca acel gust de şampanie pe care-l bei victorios atunci când simţi că ţi-ai câştigat existenţa.Nu-mi puteam imagina o viaţă fără sforile mele la tine în mână,fără ca tu să ai rolul de păpuşar şi să-ţi prezinţi victorios,omule creatura ciudată pe care ai dresat-o pentru a primi aplauzele bine meritate ale publicului.De astăzi nu-ţi mai aparţin.De astăzi nu.De astăzi totul se schimbă şi...dulceaţa mea de care ţi s-a făcut scârbă se va transforma în cireşe amare,otrăvite de viaţă, după care cu siguranţă vei tânji.Sforile mele pentru tine s-au rupt.Îţi rămân doar rămăşiţele cu ajutorul cărora nu ai decât să te spânzuri în neant.Eu nu te mai cunosc de azi.Atât.

Renaştere

2010-03-28T06:16:00.000-07:00

Străzi pustii, o bancă prăfuită, un copac, un om străin, frunze ruginii, castane...Un copac?Privirea mea rămâne fixată aici.Nu se gândeşte să se plimbe în partea cealaltă.Rămâne pur şi simplu hipnotizată.Se dezgoleşte de frunze, de simbolism, sau...nu.Crengile zgribulite de frig se apleacă în stânga,în dreapta,se ridică,se coboară după voia vântului.El decide ce mai are de făcut cu ele.Dacă acestea îndrăznesc să se înalţe cad...sunt pedepsite...şi cad...jos,jos, mai jos,jos.Nu se pot opune vântului.
O atmosferă gotică pune stăpânire pe acest loc, bântuit de fantasme ale trecutului ce nu-şi găsesc liniştea, şi... şi... scorbura ! scorbura ! pare să fie o gură ce urmăreşte să mă înghită însetată de viaţă,de sânge, de carne.În trupul acestui copac se află toată viaţa mea : copilăria, adolescenţa, primul sărut, prima dragoste, primul vis, trecutul.A fost martor a tot ceea ce am fost şi ceea ce sunt.În el mi se găseşte viaţa demult pierdută printre mediocritate şi...nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea să mi-o dea înapoi ! Nu vrea...Îl strig, îl rog să-mi dea viaţa înapoi şi...nimic.Stă înlemnit.Se preface a fi un simplu obiect.Şi tocmai liniştea asta mă ucide.Pentru că nu mă aude.Pentru că strig de jos şi...şi...şi el rămâne acolo.Şi simt cum gura lui urmăreşte să mă înghită, iar braţele lui cum urmăresc să-mi prindă corpul şi să mi-l sfâşie în mii de bucăţi.
Şi simt...Simt cum mă scurg din propria-mi fiinţă, cum involuez, iar...natura,copacul,frunzele, vântul se întorc împotriva mea.Mă strigă toamna pe nume.Vrea să fiu a ei ! Nu-i ajung amintirile ! Mă strigă ! Eu sunt mică,aici.Vântul vrea să mă mute şi pe mine.Şi caut să mă adăpostesc...Totul se transformă într-o furtună.Frunzele ruginii...Frunzele ruginii dansează.Un ultim dans...iar după..după se întorc şi ele împotriva mea.Sunt rămăşiţele existenţei mele.Devin tot mai înţepătoare şi mă rănesc.Alerg, alerg departe...în faţa?Totul se transformă în ceaţă.Alerg alerg şi simt cum pământul îmi fuge de sub picioare.Alerg,alerg şi...şi cad...jos...abis...negru.Pământul mă înghite.Muşcă din propria-mi fiinţă.
Mă zbat să scap, mă zbat şi...deodata...Deodata ca prin minune,mă trezesc în faţa unor rădăcini tăiate de copac.Totul devine verde.Totul înfloreşte.Totul ia naştere din nou.Sunt alta.Mai puternică, mai plină de viaţă...fără amintiri ce mă urmăresc.
Sufletul meu moare şi renaşte.Trăieşte în 2 dimensiuni : viaţă şi moarte.Evoluează, involuează, evoluează...renaşte.Şi nu renaşte niciodată fără să moară.Noi?Poate că murim zi de zi fără să ne dăm seama.

Un alt vis

2010-03-20T10:55:00.000-07:00

Visez de mult timp să evadez.Să mă trezesc devreme într-o dimineaţă şi să-mi spun : "De astăzi trăiesc ! De astăzi am timp şi pentru mine ! " Am plănuit cu gândul o întreagă excursie.Va fi ceva spontan.Voi fugi.Nimeni nu va şti momentul plecării mele.Mă voi urca în tren şi voi ajunge la Paris,Londra,Viena, iar apoi ca din întâmplare voi opri la Vama Veche.După aceea trenul poate să mă poarte pe unde vrea, poate să mă lase la voia întâmplării şi atât.Sufletul meu călătoreşte şi e fericit.După mă voi gândi să trec şi pe acasă,să privesc rămăşiţele existenţei mele moarte din trecut,aşa precum o fac de fiecare dată când ajung aici,în acest oraş pe care obişnuiesc să-l numesc "acasă".

Perfecţunea imperfectă.

2010-03-07T11:12:00.000-08:00

Astăzi vorbeam cu Silvia despre timp şi despre cum îmi vine de multe ori să las treburile de rutină la o parte,să le arunc undeva,să rup fişele de lucru şi să-mi spun:"De astăzi vreau să trăiesc!",permiţându-mi astfel să ies cât mai des în natură,să mă bucur de cele mai mărunte lucruri,să savurez iubirea şi arta din plin.Am stat puţin locului şi un gând fulgerător mi-a trecut prin minte:"Cât de imperfectă-i lumea şi totuşi atât de perfect imperfectă!" Pot spune mai multe decât atât?Nu prea...

Femeia (8 martie)

2010-03-07T10:17:00.000-08:00

Sunt anumite femei ce apar în viaţa noastră sau la televizor, ce practic, ne devin pe parcurs modele de viaţă.Cum aşa?Simplu ! Prin aptitudinile profesionale de care acestea dispun, prin inteligenţa şi în acelaşi timp carisma ce le colorează personalitatea.În viaţa de zi cu zi,întâlnim destule modele.. O mare parte din personalitatea noastră este influenţată de modele.Suntem femei,este ziua noastră,haideţi să ne permitem să vorbim în faţa celorlalţi despre noi şi modelele noastre!Măcar o dată spaţiul să nu rămână invadat de bărbaţi.Aceştia pot să stea liniştiţi pe scaune,ascultând cu atenţie ceea ce înseamnă în adevăratul sens femeia.Poate că nu poţi distinge femeia de femeie.Eu una nu o pot face decât cu propria viziune,eu văd astfel o femeie, ceilalţi altfel,însă oricum ar zice alţii că este o anumită femeie dacă pentru unii este specială rămâne o femeie specială.Având o imagine de ansamblu asupra femeii ne putem da seama că este una unică,specială.
Femeia la orice pas,realizează.Ţese pânza propriei existenţe,iar din când în când rămâne înfăşurată acolo.Nu poţi distinge femeile între ele.Toate sunt admirate,iubite,toate frâng inimi,toate crează poveşti de viaţă.Femeia este una singură şi cea mai complexă.Femeia însăşi rămâne un model de viaţă pentru toată existenţa bărbatului.De cele mai multe ori femeia învaţă pe cei din jurul său ce este sensibilitatea,iubirea,răbdarea.Femeia plânge,zâmbeşte,ironizează,se ascunde sub mască,însă face tot face pentru a primi atenţie,tandreţe şi…Te face fericit ca om.Orice năzbâtie copilărească ce-i trece prin minte te fascinează.Uneori este atât de mândră şi plină de ea şi..nu ştii cum face dar … o doreşti şi mai mult.Femeia este cea care are nevoie de protecţie şi protejează.Femeia este precum o scenă de spectacole de teatru.Are cele mai bune spectacole..Este cea mai bună actriţă,mai ales în specialitatea ei de a frânge inimi.Îi pare rău,însă trece mai departe.În sufletul ei găseşti cele mai simple şi cele mai complicate lucruri.Pentru complicatul fapt că este femeie şi pentru simplul fapt că are nevoie de iubire.Femeia în sine este un model de viaţă,de putere,de sensibilitate.Ea va rămâne întotdeauna o enigmă pentru toţi şi de asemenea,pentru ea însăşi.Modelul meu este femeia.Ea este modelatorul sufletelor ce o înconjoară,chiar propriul modelator său de suflet.Din mâinile sale ia naştere întregul univers.

Gol..

2010-03-06T13:01:00.001-08:00

Rămân câteva pagini de jurnal goale.Shht!Sunt cele din zilele însorite.Este atât de uşor să te plângi şi atât de greu să-ţi exprimi fericirea?Sau..Acesta ar fi doar un simplu motiv,o simplă scuză faţă de propria-mi persoană ca să nu-mi dau jos masca?Rămân doar eu cu minciuni inconştiente.Jurnalul nu rămâne decât un prieten ce se deschide doar când am nevoie,iar după..nimic.Îl mai deschid din când în când.Rar.A prăfuit odată ce eu am început să înfloresc.

Contemporaneitate

2010-03-06T11:26:00.001-08:00

Haideţi să căutăm iubirea prin malluri fetelor,la shoPING!Să căutăm băieţi de fiţe,gigolo,cu abdomene bine lucrate,cu haine de firmă şi maşini de lux!Să zicem şi noi că am iubit măcar odată în viaţă.Să murim de dragul lor cică,să ne părăsească,iar apoi să spunem: "Mă tai cu lama!".Doar e la modă nu?Haideţi fetelor să fim la modă,să ne luăm cele mai scumpe genţi,bijuterii,apartamente de lux!Doar asta am învăţat că este viaţa nu?O materie.Haideţi să facem poze pe centru cu cei mai secsii băieţi şi să le punem pe haifaiv şi desigur să facem poze pe cele mai luxoase maşini!Haideţi fetelor să devenim prostituate de lux!Să satisfacem cei mai sexy bărbaţi şi să găsim fericirea.Haideţi să descoperim necunoscutul şi iubirea prin sex!Fericirea egal plăcere.Plăcerea egal sex.Rezultă:fericirea=plăcere=sex.Nu am învăţat noi toate astea?

Pentru că avem ceva de învăţat din fiecare interviu pe care îl facem unei persoane..

2010-02-27T11:37:00.000-08:00

Reporter[eu]: Consideri că numele tău te reprezintă?
Bianca : Nu as spune tocmai asta,nu sunt cu nume,cifre sau alte lucruri,dar in esenta da,ma reprezinta,doar e numele meu. :))
Reporter:Te-ai gândit vreodată să ţi-l schimbi?
Bianca:Nu.Tot ce se intampla se intampla cu un scop,cu un scop e pus si numele meu.
Reporter:Bine gândit!Şi dacă eşti de părere că totul se întamplă cu un scop,presupun că şi tu
consideri că te-ai născut cu un anumit scop.Dacă da,care ar fi acesta?
Bianca:Tocmai aici e ideea vietii.Sa iti gasesti scopul.Nu stiu care este scopul pentru care m-am

nascut eu avand in vedere ca sunt inca tanara si am un drum lung in fata,sper.Prefer doar sa cred ca scopul vietii mele ar fi acela de a ajuta alte vieti,din simplul fapt ca visez la o cariera in psihologie.

Reporter:Ooo,bun! Dacă hotărăşti într-adevar să devii psiholog ai pleca din ţară,având în vedere majoritatea de oameni inculti din România care nu fac diferenţa dintre psiholog şi psihiatru?

Bianca:Nu as pleca.Romania e tara mea,indiferent de cat de prost este privita.Atata timp cat iti doresti ceva,obtii.Am un plan de dezvoltare a carierei mele destul de elaborat chiar aici,in tara.Singurul lucru pe care l-as face,ar fi sa fac studiile intr-o alta tara,poate doar atat.
Reporter:Ai fi în stare vreodată să laşi să se aştearnă praful peste locurile cu amintiri dragi şi triste,oricât de triste,mai clar vorbind să nu mai frecventezi vreodată acele locuri ?

Bianca:Nu,pentru ca asta ar inseamna ca nu am trecut peste ele si ar fi un lucru extraordinar de trist.Orice amintire trista a mea m-a ajutat sa fiu din ce in ce mai puternica,fapt pentru care am reusit sa trec pest toate deci nu..Nu le-as da uitarii.
Reporter: Dacă ar fi să te identifici cu ceva anume,cu ce te-ai identifica?
Bianca: O carte pe paginile careia se tipareste ceva nou zi de zi,ora de ora..
Reporter: Ai putea să-mi oferi anumite motive pentru care ai ales acest "ceva" pentru a te identifica?
Bianca: Fiecare om are evenimente deosebite in viata,mie imi place sa le marchez,fapt pentru care m-am gandit rapid la o carte cand ai pus intrebarea.Scriu mult despre multe lucruri,in special,viata mea.
Reporter: Te-ai gâandit vreodată să scrii o carte pe care să o publici,desigur?
Bianca: M-am gandit,am inceput vreo 3,n-am terminat niciuna.Nu pot sa dezvolt asa mult o singura idee,ma plictiseste.Imi place sa scriu,dar mereu vin cu ceva nou,pe cand o carte trebuie sa se lege.Nu stiu daca as avea rabdare,nu momentan...Dar am in plan sa incep si sa si termin una.
Reporter: Te-ai gândit vreodată să creezi ceva abstract,favorabil sentimentelor tale?Să treci repede de la o temă la alta şi să revii mai târziu asupra primei teme şi tot aşa?Să pară ceva psihologic mă refer.O carte ar trebui să te reprezinte şi fiecare cuvânt în plus te reprezintă.ai ţinut vreodată cont de această idee?
Bianca: M-am gandit,dar nu poti pune multe lucruri abstracte,fiindca deja nu ar mai fi o carte,sau ar fi o carte cu mai multe povesti.Ideea mea este simpla,dar nu am rabdarea si nici timpul necesar.O sa o schitez pe capitole ce nu se vor lega intre ele,in schimb intamplarea sau intamplarile din capitole trebuie sa aibe continuitate,si aici intervine factorul: lene.Mai am timp,dau iar vina pe faptul ca sunt inca tanara! :))
Reporter: Îţi urez succes!Să mă anunţi atunci când o vei publica!îţi fac rost de fani ! :-> :))

Reporter: Eşti de parere că noi trăaim pentru a ne scrie propria noastră carte?
Bianca: Daca te referi la propria noastra carte,metaforic vorbind,da.Adica,sunt de parere ca singuri ne facem soarta avand in vedere ca suntem sigurele persoane care au prioritate asupra vietilor noastre.Nimeni nu are dreptul de a-mi spune mie ce sa fac asa cum nici eu nu am dreptul de a le spune lor.Exista doar sfaturi,pareri,nu si obligatii,sau poate doar obligatii proprii,nu din partea altora.
Reporter: Consideri ca viaţa ta este scrisă bine?
Bianca: Pana acum da.Nu regret nimic si nici nu am de gand sa o fac.Regretul mi se pare cea mai tragica parte a vietii,si bine ar fi sa nu existe,asta zic eu,cel putin,pentru mine.
Reporter: dacă ar fi să asociezi regretul cu ceva anume cu ce l-ai asocia?
Bianca: Declin.Stii,cand faci ceva si esti in extaz,stii ca e bine,si apoi cazi,realizezi ca ai gresit undeva,si nu mai poti sa te ridici pe acelasi drum,fiindca ar insemna un al 2 lea regret.De fapt,am o intreaga teorie despre o a 2a greseala...Oricum,cu declinul l-as asocia.
Reporter: Dar dacă ar fi să-l asociezi cu un obiect,ceva material pe care l-ai alege pentru a cuprinde într-un singur cuvânt definiţia regretului?La ce obiect te duce gândul cînd auzi "regret"?
Bianca: Nu pot sa il asociez cu un obiect.Este o traire prea intensa pe cand un obiect..e doar un obiect.
Reporter: AI văzut vreodată oamenii precum nişte roboţi,obiecte,păpuşi?
Bianca: Am vazut,am cunoscut.Aproape toti adultii ocupati cu servici sunt asa.Rutina ii face asa,dar si faptul ca nu vor sa iasa din ea.Majoritatea oamenilor sunt asa,pentru ca majoritatea sunt obisnuiti sa traiasca in societatea aceasta incuiata mental.Partea trista este ca nimeni,in afara se propriile lor persoane nu i-ar putea ajuta deci degeaba exista minoritatea degajata.Am vorbit despre oamenii roboti,despre oamenii papusi pot spune si mai multe,dar prefer sa ma rezum la simpla idee care spune ca sunt fiinte fara personalitate carora le place sa stea acolo unde sunt pusi.Genul de oameni care nu realizeaza ca au control asupra vietii,si lasa viata lor,in mainile altora.Sunt fel de fel de oameni in lume..Treaba noastra este sa stim de ce sa ne ferim si sa stim sa ne formam bine si benefic.
Reporter: Te consideri foarte diferită de ceilalţi cu care ai tangenţe deobicei?

Bianca: Nu foarte diferita,dar destul de diferita in gandire fiindca nu mi-e frica de riscuri si nu mi-e frica de idei noi.Inteleg destul de multe lucruri si mai am inca multe de invatat si inteles.Ma consider diferita pentru ca am anumite conceptii pe care le sustin desi nu multi cred in ele.Oricum,in general persoanele cu care am tangente de obicei sunt si ele la fel de diferite si extraordinar de speciale.

Reporter: Ce sfat le-ai putea da cititorilor noştrii?
Bianca: Sa traiasca atat cat pot prezentul fiindca secunda asta e pretioasa si nu merita sa o folosesti gandindu-te la ziua de maine si,sa faca lucrurile cu cap,sa le gandeasca de 2,3,4 ori inainte,pentru ca asa e mult mai bine.
Reporter: Îţi mulţumesc mult pentru acest interviu! Cu toţii am avea câte ceva de învăţat! Îţi urez un viitor cît mai strălucitor!
Bianca: Si eu iti multumesc si le multumesc si cititorilor.La fel iti urez si eu!

Ce faci?

2010-02-24T02:07:00.000-08:00

Şi nu ştiu cum,însă iar te-ai întors în viaţa mea.Fantasma ta mă bântuie din când in când şi de fiecare dată când apare îmi face cu mâna.Mă minte din nou.Ah!Măcar să mă minţi tu,nu imaginea ta!Nu te mai oboseşti sa faci nici asta.Păcat.Cât de departe eşti!Şi..Cât de departe sunt eu de mine!Pleacă odată din viaţa mea sau rămâi aici,dar rămâi pentru totdeauna!Nu vreau să rămîn cu rămăşitele prieteniei noastre şi atât.Dacă te hotărăşti să îmi uiţi de tot existenţa mai bine ia-le cu tine.Nu am nevoie de ele!

Leapşa 2

2010-02-21T13:19:00.001-08:00

De la Bianca,

Now the rules.
1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.
2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.

iubire-iluzie,viaţă,plăcere,calea cea mai simplă de a te distruge
veselie-zâmbet,galben,lumină.
sărut-dorinţă.
foc-pasiune.
cărţi-bucăţi de viaţă.

Mai departe:Iuli,Ioana.

Leapşa

2010-02-21T12:29:00.000-08:00

1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.

"vedeam apoi stafia unui pirat" [Marile Speranţe-Dickens"]

2) Fără să verifici, cât e ceasul?

22:15

3)Verifica.

22:37

4)Cum eşti îmbrăcat acum?

blugi negrii,un tricou negru in dungi,desculţă.

5)Înainte să răspunzi la chestionaru' ăsta, la ce te uitai?

Citeam bloguri.

6)Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?

televizor,maşini,soră-mea.

7)Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?

Ieri.L-am văzut.

8) Ce-ai visat azi-noapte?

Nu-mi amintesc.

9) Când ai râs ultima oara?

Nu mai ştiu.

10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?

Tablouri.

11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?

O viaţă.

12) Care-i ultimu' film pe care l-ai vazut?

Avatar.

20) Dacă ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?

Oamenii.

21) Îţi place să dansezi?

Da.

22)Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la teveu?

Nu mai ştiu.

23)Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru' asta?

Iuli,Ioana,Ciocolatika şi Gabi (Ifeelsodifferent)

Mulţumesc Biancăi pentru Leapşă!

2010-02-21T04:54:00.000-08:00

Şi o parte din existenţa mea se incheie aici.Am nevoie de somn,de un somn lung fara coşmaruri,fara fantasme,fara rămăşiţtele unei vieti care ma bântuie.Punct.Voi?Uraţi-mi:"Somn uşor!" si atât.Nu am nevoie de nimic.

2010-02-21T02:41:00.000-08:00

Şi...Poate că uneori este mai bine să pierzi decât să obţii prea mult.Şi..mai bine singur.

2010-02-20T13:57:00.000-08:00

Muşc din propria-mi singurătate,goliciune...Strig,urlu şi...nimic.tăcere si atât...simt cum mediocritatea mă absoarbe spre ea...ma urmăreşte.Şşş!secret:vrea să mă transforme in robot.Şi fug...Şi fug...Cad jos.Imi dau seama ca sunt inchisă intre 4 pereti.Aceştia rămân pătaţi de propria-mi existenţă,de propriul sânge care mi se curge prin palme de fiecare dată când bat cu putere in aceşti pereti plini de igrasie.
Acum stau locului hipnotizată si mă bucur de o rază de lumină care se strecoară timid printre grilajul geamului.O bucaţică de speranţă.

2010-02-20T12:38:00.001-08:00

Si...
Oricate ai incerca sa faci, cu greu s-ar implini iubirea...sau cine stie...Niciodata.
Uneori viata ne alege limitele,barierele propriei fiinte.
Intotdeauna se gaseste un obstacol: fie distanta,fie monotonia,fie confuzia,fie viata in sine.
De ce lumea de roboti trebuie sa puna stapanire pe lumea noastra,a iubirii?
De ce reusesc mai intotdeauna sa transforme simple suflete in mecanisme?
Unde suntem?In fabrica de papusi teleghidate?
De ce nu suntem in stare sa ne salvam pe noi insine fara sa fie nevoie sa ne transformam?
Se gaseste pe strada cate o persoana care sa iti spuna ca esti un fraier!Ca iubirea nu mai exista si ca de ce continui sa mai crezi ca exista in loc sa faci parte ca toti ceilalti din procesul de mecanizare a sufletelor?
De ce fugim de noi insine,de propriile noastre suflete,vise,aspiratii?
De ce le ascundem adanc undeva in nisip,pamant,ciment?Am uitat ce ne diferentiaza pe noi cu adevarat de animale?
Si se gasesc doi indragostiti pe un deal inalt sa-si spuna: Uite!Lumea de roboti e acolo,jos!La picioarele noastre!Noi doar trebuie sa pasim atenti "pe sarma" ca nu cumva sa cadem mai jos!
Timpul a trecut...Acea zi a ramas o simpla amintire.

2010-02-04T13:47:00.000-08:00

Fotografie

Transform viata in fotografii...amortesc clipa.tacerea,simplele zambete,inocenta,oameni care mediteaza,care citesc o carte,soarele,cerul,firul de iarba,inaltimea.Fotografiez amintiri.Fac parte din fiinta mea.Orice lucru care imi surprinde ochiul ramane o amintire.Orice lucru...
Acum rasul mi se pare zgomotos,lipsit de savoare!Ma dezgusta!
E timpul sa tac si sa ador tacerea, odihna si frumosul...Sa amortesc clipa.

2010-02-01T11:45:00.000-08:00

Ah ! Cauta-te! EU iti spun sa te cauti,de ce nu o faci?Daca nu te descoperi pe tine nu poti descoperi viata,oamenii.
Cauta-te suflete ! Te vei gasi pe undeva...Unde?In miile de idei care iti trec prin minte,in conversatiile pe care le porti,in viata de zi cu zi...
Cauta-te! Raspunsul e la tine!

O parte din mine

2010-01-29T11:56:00.001-08:00

See my Personality Profile

Un nou an

2009-12-31T07:06:00.001-08:00

Si...un nou an bate la usa.Ah!Cat de tare si dureros se aude bataia!De parca trecerea timpului ar injunghia suflete,le-ar ucide.Bate bucuria si tristetea.Bate iubirea si ura.Bate viata si moartea.Se bat intre ele.Lupta.Un nou an aduce lupta.Presimt asta.Trebuie sa ma bucur si sa ma tem in acelasi timp de fiecare noua zi din viata.O teama oarecare ma imbratiseaza cu bratele sale puternice.
Cum a fost anul acesta?Schimbat.A reusit sa ma schimbe si pe mine,in bine,insa cu o intreaga lupta interioara cu propria persoana.Am luptat si..Am supravietuit.Am ajuns aici,asteptand anul viitor cu noi schimbari,iar emotiile iar ma cuprind.
Ce imi propun pentru anul viitor?Cat mai multa perseverenta in primul rand, cat mai multa lume de partea mea,cat mai buni prieteni,cat mai multa viata si desigur un lucru important:sa iubesc,ceea ce face parte din viata,insa este un lucru care trebuie mentionat intotdeauna...
Oh,timp!M-ai lasat aici neputincioasa in fata ta..
Oare ce e viata?
Oae ce e omul?
De ce ma simt?
Oare cui scriu?
Am ramas cu aceleasi intrebari..
Poate ca intr-o zi le voi gasi raspunsul...
Pana una alta astept noul an cu emotie.De fapt astept sa ma scurg...
Oh!
La multi ani,tuturor care imi cititi acest blog pe care obisnuiesc sa il numesc "Tampenie" pentru ca nu rezolva nimic...E doar o chestie pe care imi scriu sentimentele,vaietandu-ma,care nu zice niciodata daca e bine sau rau ce scriu,insa care ma lasa sa scriu...

Confuzie

2009-12-26T14:51:00.000-08:00

Suflete,iar imi strivesti trupul!Il obosesti,il lipsesti de viata,il robesti.Ma condamni la moarte.Ce vrei de la mine?Tu nu intelegi ca vreau sa iti uit existenta?Vreau sa te inchid acolo in mine si sa ma las stapanita de ratiune,realitate,dar nu pot.Ma retine ceva. Vreau sa conduc,sa manipulez,sa seduc,nu sa ma las prada tie,suflete!De ce trebuie sa imi amintesti de fiecare data ca existi si imi aduci o mica durere tare aiurea?As putea sa o iau ca pe o durere corporala si m-ar putea vindeca un doctor.Poate chiar am nevoie de un doctor."Domn doctor ma doare inima!Spuneti-mi va rog, ce pastile as putea sa iau si poate se rezolva!" Ah,dar din pacate nu este atat de simplu.

2009-12-24T15:37:00.000-08:00

ah,geniala seara!
trupuri inghetate...suflete calde...
drum lung...
umeazeala...
zapada...
rasete...
colinde...
zambete...
miros de portocala...
imbratisari...
lucruri simple...si totusi:fericire...

Pentru ca Ei fac parte din mine..

2009-11-20T12:46:00.000-08:00

Familie...Armonie,intelegere,mama,tata,sora,incurajare,dorinta de a depasi propria conditie,oameni,Simple zambete,rasete colorate,joc,dorinta,aspiratie,cautare,regasire,placere de a comunica,certuri,ironii,calculator,indiferenta,incruntari fine de sprancene,curiozitate,ascunzisuri,subtilitate,descoperire,rutina,lacrimi,veselie,pace,intelegere,armonie,familie.
MAMA? Mierea..Dulceata...Borcanul cu zacusca scos pe birou..o fata simpla,o coala nepictata de machiaj...
Urme de riduri...Zambet cald...Duiosie...Miros de "nani"...Esarfa parfumata...roseata din obraji...parul cret...prajituri...un "Mami, imbratiseaza-ma!Mi-e frica!E intuneric!"...costumul cel verde...cerceii...o pereche de blugi...pantofii cei negrii cu toc...invalmaseala de hartii...birou...10 ore...privire dulce..SOMN.
Teama...Framantare...Maini muncite...Tipete melodioase...Dorinta de evadare...Vise.Iubire..invalmaseala de hartii...alte 10 ore...ochi obositi...un "Mami,mai ai ceva dulce?"...Zambet.Ochi de copil...
Acasa...Cumparaturi.

TATA? Cafeaua dulce si amra...Ultimul fum de tigara...Inca un ultim fum de tigara...Si inca unul...Dezordine...Sosete negre si albastre...costum..aspiratie...iubire..suflet ascuns...incredere...speranta...incurajare...inima...subtilitate..pedeapsa..recompensa..Joc.
Copilarie...Leagan...Sanie...Mos Craciun...Zapada...Meciuri de fotbal...Dorinnta..Matametatica..Sah.
Miros de tutun...Caldura..."Tati este soba"...calatorie..."Tati cand ne mai plimbam?"..
Dragoste...Munca...Familie..Zambet trist.Simt al umorului.

Sora? Energie...Spirit vesel.Certuri.Iubire.Gelozie.Vise.Ambitie.Sah.Prieteni.Placere de a comunica.Incredere mare de sine.Carti.Rasete.Glume.Un "Georgi,iar mi-ai luat creioanele?Ti-am zis de atatea ori sa nu mai umblii prin ele!"...Caiete.Carti...Imprastiate pe masa.Creioane colorate.Roz..Mov.

Doi

2009-11-08T10:06:00.000-08:00

A existat candva o zi luminata,insa...Intunericul a pus stapanire peste marile tinuturi ale sufletului...Fantasmele bantuiau aceste tinuturi si sunete inauntrul il zbuciumau tot mai tare..Fara mila..Nici o urma de speranta...Era pustiu.Demoni peste tot.Il urmareau.
Oare care va fi salvarea?Cine il va lumina?
Au fost odata doi...A ramas doar unul.De ce?

-Am venit de dimineata pe la tine si ti-am lasat pe calorifer cateva lucruri spalate.
(Spuse ea cu o voce tremuranda si cu oarecare teama)
-Le-am gasit...Multumesc!(Raspunse el prompt)
-Mai ai nevoie de altceva?(Intreaba ea serviabila.)
-Nu.
-Ma duc sa iti indulcesc cafeaua...
-Nu te deranja!Imi place si amara...(In timp ce gusta din ea..)

Ea sta asezata pe canapea cu ochii inlacrimati...Priveste fix spre ceasca de cafea.
Iar..Dintr-o data momentul de transa ia sfarsit atunci cand vocea lui sparse linistea:

-Ma mai iubesti,nu?(Intrebase el cu ochii intristati)
-Ce intrebare la tine!(Ii spuse ea incercand sa para nepasatoare..insa..Deodata o mana o prinsa puternic de bazin,ii prinsa mainile care se zbuciumau atat de tare si se apropie de buzele ei tremurande care tot se fereau..Le atinse si o electrizare puternica avu loc intre cei 2 incat..Ei credeau ca soarele a rasarit din nou.Dar..Telefonul suna si reusese sa rupa aceasta placere.Ea pleca.Innebunita nu ii vine sa creada ce s-a petrecut.Il iubeste!Da..Il iubeste! Este convinsa de asta!)

To be continued* :))

2009-11-08T02:04:00.000-08:00

Vank - Balada pentru o minune
Asculta mai multe audio Muzica

Lasa-ma sa stiu ca mai am macar putin de trait ca sa imi pot permite sa ma bucur de viata !
M-am saturat de tot ceea ce inseamna treaba,munca...
De ce iti place sa ma indepartezi de suflete?
De ce pur si simplu vrei sa ma racesti?
Lasa-ma sa stiu nu am nici un viitor si ca am motive sa plang !
Acum cand plang imi vine sa rad de mine...
Simt ca e aiurea, ca nu are nici un rost...
Aceleasi lucruri se petrec zi de zi...
Lasa-ma sa schimb ceva !
Sa traiesc asa cum imi doresc...
Lasa-ma sa mai aspir !
Da-mi..Da-mi..Un timp...
Un timp in care m-as putea bucura de persoanele de langa mine...
Un timp scurt atat cat dureaza fericirea...O clipa..
Iar dupa..Totul se sterge..
Si?
Raman in intuneric..
Sau cine stie..Renasc...
Dar lasa-ma sa imi gasesc fericirea !
Nu ma mai chinuii atat !

Lasa-ma sa ma pierd printre sunete si cuvinte carora le dau viata,inteles !
Lasa-ma..
Lasa-ma libera !
Lasa-ma sa stiu ca exist sau ca am existat vreodata ! :)
Lasa-ma sa schimb ceva !
Lasa-ma sa ma dezghet !
Invata-ma cum sa fiu mai buna si mai miloasa !
Lasa-ma si mai invata-ma sa ma daruiesc creatiei mele cu toata fiinta !

Lasa-ma sa cred in "vorbe mari" !
Mai da-mi timp sa visez ! :)

Am nevoie de o minune si...Speranta..

2009-11-07T11:14:00.000-08:00

Iar ma faci sa visez...
Esti precum un mister...
Nu stiu totul despre tine insa...
Imi imaginez modul in care privesti si zambesti persoanei iubite...Modul in care o saruti si ii vorbesti...
Imi imaginezi iubitii pe care ti-i alegi sau cei la care doresti sa aspiri.
Imi imaginez linia vietii tale...
Imi imaginez viata ta fara anumite lucruri.
Imi imaginez lacrimile tale cand ceva nu merge bine...
Imi imaginez pozitia laptopului tau dupa care vorbesti..
Imi imaginez modul in care misti mouseul.
Imi imaginez cat de zburdalnic este sufletul din tine.Fuge dintr-un loc in altul...Te uimeste.
Imi imaginez chipul tau in fiecare seara cand te intorci trista de la scoala...
Imi imaginez locurile in care stai,lucrurile pe care le atingi,oamenii pe care ii admiri...Colorezi tot.
Esti o bucata de speranta...

Si bratara ta a ramas la mine....
Am sa o pastrez cu drag si am sa imi aduc aminte de zambetul tau de astazi.
Nu am cuvinte...
Si doare...
Insa stiu ca esti precum acea lumina a felinarelor de noapte ce se reflecteaza in balti in timp ce ploua lenes...
Precum a fost astazi.

Daca ai a citesti acest blog poate ai sa zici ca sunt exagerat de sensibila si poate iar am sa te uimesc precum cred ca am mai facut-o de cateva ori..
Stii...Chiar daca nu mai suntem in acelasi loc faci parte din mine.
De dragul trecutului...

Te iubesc,fiinta ! :)

2009-11-07T02:23:00.000-08:00

Ma asez noaptea in pat...
As vrea sa dorm desi mi-e teama..
Oare merita sa dorm?
Ce am facut eu astazi?[adica ieri,dar asta e alta parte]
Am citit niste bloguri...Am vorbit pe mess...Am iesit in oras...Am citit cateva pagini din Mara...
Concluzie : Mai nimic...
Urmeaza zile grele iar eu nu am invatat..
De ce calculatorule ma mecanizezi pur si simplu?
De ce imi faci sperante ca ceva se va schimba?
E aiurea...
Esti doar ceva care ma atrage spre el...
Chiar daca nu fac nimic tu ma tii parca legata in fata ta...
Ma hipnotizezi..
Si uit de realitate.

o lume prăfuită

2009-11-06T05:30:00.000-08:00

Un pat pufos ce miroase a "nani"...
Un ursulet...
Mai multi ursuleti...
Un leagan...
O bicicleta...
Casetele cu povesti...
Pozele cu zambete...
Au prafuit...

Si gara noastra a prafuit...
Iti mai aduci aminte?

Din nou Acasa..

2009-11-06T00:16:00.001-08:00

Din nou acasa...
Era prea multa tacere...
Fara sonatele cuvintelor din carti...
Fara sunetele muzicii ce imi vibreaza sufletul...
Fara lumea imaginara in care imi doresc sa traiesc..

Cine esti?

2009-10-31T16:26:00.000-07:00

Fiinta,te iubesc,te ador!
Iubesc fiecare zambet al tau..
Fiecare fel in care stii sa ma minti si sa ma tradezi..
Iubesc viata si sufletul din tine..
Mereu ascunzi cate ceva..
Te iubesc pentru ca esti tu si pentru ca mi-ai fost prietena!
Te iubesc pentru ca m-ai inaltat!
Te iubesc pentru ca fara tine nu as fi fost ceea ce sunt..
Te iubesc pentru ca ai puterea de a schimba vieti!
Te iubesc pentru ca gasesti intotdeauna cuvintele perfecte!
Te iubesc pentru ca mi-ai fost ca o mama un timp!
Te iubesc pentru ca stiai cum sa ma faci sa te iubesc!
Te iubesc pentru ca m-ai pedepsit rau si pentru ca am invatat multe din asta!
Te iubesc pentru ceea ce faci,pentru ceea ce ai facut si pentru trecut!
Dar cu toate astea pe cine iubesc ?
Cine esti?
Doar tu ma cunoasteai foarte bine,incat tu...Ai reusit sa ramai inca un mister..
Iubesc si misterul din tine !
Si..Desi ne-am indepartat..Nu te voi uita cu siguranta niciodata,fiinta necunoscuta !

2009-10-24T14:31:00.000-07:00

Ma pierd pe strazile goale si prafuite ale Dragasaniului...
Frunze galbene de toamna ma urmaresc peste tot,iar odata cu ele imaginile unei toamne trecute din care sorbeam cu nesat odata.Simteam ca ea era singura care ma intelegea.
Imi oferea acea atmosfera de singuratate, privind pomii cum se dezgolesc incetul cu incetul de frunze,precum incepeam eu sa ma dezgolesc de mine..De inocenta..De acea pura naivitate.
Copacii erau cei care imi tineau de urat in fiecare seara cand veneam de la scoala pe un drum aparent lung,interminabil..Erau singuri ca si mine..De aceea imi placea sa le cant de fiecare data cand treceam pe langa ei..Le era frig si lor..Urmau zile grele.
Stiu ca mi-am ales si un copac Un tei batran..A fost saracul obisnuit cu singuratatea si goliciunea.A devenit in timp mai intelept si de aceea cand trec pe langa el imi zambeste...

2009-10-24T13:52:00.000-07:00

Erai odata aici...
Imi sfaramai coastele cu imbratisarile tale...
Din trupul meu ramanea doar o bucata de suflet pe care o simteam cum vibreaza de fericire...Trairi intense.Mi-era teama sa te pierd si de aceea doream sa te sufoc de o patima imbratisare,sa mori in bratele mele,iar trupul si sufletul tau sa ramana doar ale mele..
Iubeam aerul pe care il respiri...
Iubeam saruturile tale pasionale..
Iubeam modul in care ma faceai sa rad si sa te doresc mai mult.
Stiai sa te joci cu atentia si indiferenta pentru a ma cuceri..
Stiai ce imi doream si de ce aveam nevoie.
Mi-ai ghicit slabiciunile si ai profitat de ele.
Stiai cum sa ma minti cel mai bine si de asta te adoram mai mult..
De ce?
Pentru ca pentru mine ai ramas un mister..
Stiai sa ma uimesti intotdeauna si sa imi oferi ceea ce imi lipsea mie atat de mult: NOUL...
Despre tine stiu insa doar un singur lucru: You're a sex toy..
Imbratisarile tale patimase nu erau decat din simpla atractie sexuala..
Insa..Desi in acel timp eram naiva,stiam ce vreau.
M-ai ajutat sa ma trezesc la realitate,la viata, din acel spatiu cald,protector intr-unul rece dintr-o data..
Eram naiva,iar tu poate ca m-ai facut mai sigura pe mine si mai luptatoare si de aceea iti multumesc.
Si iti mai multumesc ca mi-ai dat o lectie de viata!

A trecut ceva timp dupa cele petrecute si..Imi mai aduc aminte din cand in cand de tine...
Dar...M-am gandit si mi-am dat seama de un lucru:Nu te-am iubit cu adevarat niciodata!Ma minteam singura.Tu ai produs seria aceasta de minciuni,artistule!
"Te iubeam" doar pentru ca nu te obtinusem cu adevarat,nu te dominasem..
Eram ca un copil care nu obtine de la mama papusa pe care a vazut-o in vitrina magazinelor..

Lasa-ma sa zbor!

2009-09-08T06:15:00.000-07:00

Sunt un suflet vioi...
De ce,om esti fara mila si vrei sa ii frangi aripile ca sa nu poata zbura ?
De ce nu il lasi pur si simplu sa zboare , sa soarba libertatea cu gustul sau dulce si amar ?
L-ai face sa se simta altfel ... Ar fi mai sigur pe pasii lui ,ar invata sa fie un OM ADEVArat ,nu ca tine !
Dar ce stii tu despre asta ?
Iti pasa doar de tine !
Egoism .. Pur egoism..
Daca va zbura in locuri negre , intunecate si va cadea la pamant o va face pentru ca asa a decis el..Sa piara pentru ceva.Te intrebi de ce ? Sa stie ca nu a pierit degeaba,ci cu o motivatie personala ..In cautarea fericirii...Stie ca nu a luptat degeaba,ci pentru a schimba ceva ..Precum razboinicii la lupta.
E viata lui,om lasa-l sa o soarba cu totul ! Da-i doar de ce are nevoie si lasa-l sa zboare incotro vrea !
Va intelege in final ce-i binele si raul.
Nu-i ucide sperantele la viata !
Lasa-l sa caute !
Nu-l robi !
Daca -l tii inchis intre gratii si-i dai de mancare din cand in cand nu pera il ajuti.
Te va uri cum n-a urat poate pe nimeni vreodata !
De ce ?
pentru ca l-ai facut sa se piarda de el insusi..
Nu mai stie cine e ,ce vrea,incotro s-o ia..
Nu are decat sa urmeze drumul propus de tine.
Si?Atat?Asta e viata? Isi va zice acesta ..
Se va pierde.Departe..Departe..Departe..
Isi va plange mult de mila,poate ca e singura lui fericire !
L-ai nenorocit !
Iar tu ce vei face ?
Stai linisitit si traiesti regeste pe seama lui.Restul nu-ti mai pasa..Doar asta ti-ai dorit,fiinta pagana !
La el nu te-ai gandit niciodata.Ai uitat ca este un SuFLET..
I-ai taiat aripile..
Nu mai poate zbura.
Ai mila de constiinta ta !
Dar daca ma gandesc mai bine: Ai una ?

Poate ca nu e nevoie sa zicem intotdeauna "Noi" cand e vorba de o problema..Exista si "Eu".De ce sa ne ascundem,sau de ce nu, sa ma ascund?

2009-09-03T14:47:00.000-07:00

Ah..
Oare de ce ne place sa judecam lumea?Nu avem altceva mai bun de facut?
De ce oare nu ne judecam pe noi insine?
Ne e teama de defecte?
Ne e teama cumva sa vedem ca defapt toate problemele isi au radacina in noi insine?
Ne e teama cumva sa aflam ca ele isi au rezolvarea in noi?
Si de ce oare vorbesc la plural?
Pentru ca in fiecare din noi se afla un EU.

Nu e vina lui sau ei...

E vorba de mine.
Totul se afla in mine.
Acolo gasesc rezolvarea: In mine.

Restul sunt lucruri simple..
Poate doar cuvinte..
Cum spunea cineva: "Cuvantul i-a fost dat omului ca sa-si ascunda gandirea."

Si de aceea iti spun intotdeauna : E vina mea.

Chopin - Nocturne

2009-09-03T14:42:00.001-07:00

In ultimul timp acest fel de muzica ma relaxeaza.Este prea genial sa citesti intr-o seara "Rosu si Negru" ,iar in acelasi timp sa asculti Chopin.Ma face sa simt muzica cu toata fiinta.

Chopin - Nocturne
Asculta mai multe audio Muzica

...

Poate si iar Poate

2009-09-03T12:22:00.000-07:00

Poate ca nu am chef de nimic...
Poate ca nu mi-am ales bine prietenii...
Poate ca gresesc eu...
Poate ca gresesc ei...
Poate ca nu stiu ce se intampla..
Poate ca e prea ciudat.
Poate sunt prea confuza.
Poate sunt prea copil si iau in seama nimicuri.
Poate iar sunt prea copil ca inca mai visez la prietenii adevarate.
Poate ca nici in 11 ani de prietenie nu iti cunosti prea bine prietenul.
Poate ca suntem nascuti sa fim singuri,iar cei din jurul nostru doar uneori sa ne tina companie pentru a ne da optimistism.
Poate ca totul pare prea dramatic.
Poate ca dramatizez eu prea mult.
Poate ca doar sunt eu intr-o stare proasta si de aceea iar incep sa scriu tampenii.
Poate ca defapt sunt optimista.
Poate ca defapt sunt o advarata luptatoare.
Poate chiar sunt..
Poate ca am invatat sa privesc trecutul doar sub forma unor imagini ce se desfasoara atunci cand chiar am nevoie.
Poate ca fara a ne aminti trecutul am fi niste tampiti.
Poate chiar suntem niste tampiti,dar stim sa transformam tampiteala in desteptaciune sau simt al umorului uneori.
Poate ca viata e frumoasa.
Poate chiar este frumoasa!
Poate ca doar noi ne facem probleme!
Poate ca doar noi suntem responsabili de faptele noastre!
Poate ca cineva ne poate ridica capul cand trebuie.
Poate ca tot acel cineva nu ni-l va putea tine,cum am vrea noi.
Poate ca ii este prea greu.
Poate ca nu vrea pentru ca isi da seama ca nu are nimic de castigat.
Poate ca noi ar trebui sa fim fericiti cu tot ce avem!
Poate ca asa ramane.
Poate ca trebuie sa pun aici un punct.
:)

Poate.:)

A intors spatele si a plecat..

2009-09-01T14:23:00.000-07:00

Asa..Desi am scris postul tampit de mai jos tot simt nevoia sa scriu.Si asta-i o minune.:)) Ca mi-e deobicei lene sa scriu.Defapt sa imi scriu singura pentru ca daca as scrie unor prieteni pe mess sau asa ar fi altceva.Mi-ar face mai multa placere,insa cand scrii asa de unul singur e altfel.Te face poate sa te simti singur.Dar na..Sunt nevoita sa imi scriu.De ce?Ca nu prea am cui sa ii scriu.:-s Acum chiar sunt singura.Defapt mereu am fost singura,insa nu mi-am dat seama.:)) Cat de naiva am putut fi!:) Eh,asta nu mai conteaza!:-j Nu vreau sa intru in drame.:D Viata e frumoasa si singuratatea are farmecul ei! Oare cate persoane sunt sacaite de alte persoane si isi doresc enorm de mult sa fie singuri si liberi ca mine? :)) Deci e nevoie sa profit de asta pentru a-mi petrece cat mai mult timp cu mine insami si sa ma autocunosc cat mai bine,iar apoi sa reintru in forta.Tot ce stiu e ca acea persoana draga mie, in fata mea si-a intors spatele si a plecat..Stiam ca pasii ei sunt aproape de mine,desi se indeparteaza..Dar pleca de la pasi mici..Si i-am privit cu atentie acesti pasi mici si ma gandeam: As vrea sa o strig acum,cat ma poate auzi pentru a-i spunea sa se intoarca si sa ma ia in brate,insa stiu ca e in zadar.Are drumul ei.Si cu fiecare secunda se indeparta.Si totusi acum o secunda era atat de aproape de mine!Si tot nu o puteam striga..Pleca inainte si nu se mai uita in spate.Si asa a ramas.Plecata inainte.Poate pentru totdeauna.Insa mai conteaza?:)
Si eu voi merge inainte!:)

Poate ceva nesemnificativ..

2009-09-01T13:37:00.001-07:00

Simt nevoia sa scriu..Asta cred.Adica altceva nu as putea face in aceasta situatie.Sa ma descarc cuiva mi se pare o tampenie.Ala nu are nici un interes sa ma asculte pe mine.Doar eu is aia pe care o intereseaza asta,insa am un motiv macar.Ce motiv?Ca vreau sa devin psiholoaga cica.Cum m-am hotarat sa fac asta?Simplu.Am trecut printr-o frumoasa depresie,iar in timpul acesteia m-am gandit ca ar fi bine sa citesc despre ce se intampla cu mine pentru ca ma gandeam ca poate as face cumva sa imi controlez reactiile mele nebunesti si tentatiile de suicid,pentru ca nu era normal,deoarece nu mai patisem aia in viata mea.Asa ..Si m-am interesat eu frumusel si HOPA! :O A inceput sa mi se para interesanta si sa imi placa si am inceput sa citesc tot mai mult spre surprinderea mea,ca eu defel nu prea citeam.:)) Asta a fost primul pas spre hotararea de a practica o asemenea meserie..Al doilea pas ar fi ca iubeam oamenii si poate inca ii mai iubesc,insa asta nu mai conteaza.Al 3 lea motiv pe care l-am gasit dupa ceva timp a fost ca tara asta si nu numai, e plina de oameni care au niste conceptii despre viata de tot CACATUL si gresesc mult cu asta...Au o gandire prea conformista!Se lasa usor manipulati ! Iar in scoli nimeni nu ii invata pe elevi sa isi dezvolte creativitatea,sa invete sa fie cat mai originali,cat mai non-conformisti pentru a veni pe viitor cu idei noi,pentru a crea.Noua asta ne lipseste:CREATIVITATEA! Cei mai tampiti oameni sunt astia cu invatamantul pentru ca de la ei pornesc felurite de oameni.Ei cred cumva ca ofera un viitor mai bun tinerilor punandu-i sa invete lucruri de care poate chiar nu au nevoie. ajungand in situatia sa toceasca doar pentru simplul fapt de a avea o Nota mare ca sa se laude si ei la ai lor ca a intrat nu stiu la ce liceu sau facultate.In fine..Tot ceea ce vreau sa fac este sa schimb conceptia unor oameni in anumite privinte,iar aceste conceptii ale lor ustura rau de prostie..Adica asta e parerea mea.Nu ca ma consider eu cine stie ce desteptaciune,ca nu sunt,dar nu prea suport anumite chestii din lumea de astazi si vreau sa fac ceva pentru viitor.>:) Sa fiu ceva gen: SUPERMan :))) Salvatorul de inimi si minti.>:) Eh :-j Iar dadui in tampenii.:))
Deci in concluzie:Consider ca nu m-am nascut degeaba si voi face ceva pentru ca viitorul oamenilor sa fie unul bun.Stiu ca visez mult si ca momentan vbesc ca un candidat la alegere,insa ce conteaza?:)) Asa ma vad eu.Speciala poate.:>

Neinteresant..

2009-08-22T14:50:00.000-07:00

Observ ca de la o perioada de timp nu am mai scris nimic...M-am lenevit rau de tot..Pana la urma tot va trebui sa ma lupt cu lenea..:)) Avea dreptate Tedy..Ma cam invinge.:-s
Hmm..:-? Cine e Tedy?Eh,nu va intereseaza,oricum nu il stiti...Pentru voi poate sa ramana Tedy THe Bear [Tedy are pentru tine...Fructe,morcovi,vitamine..Bla bla bla.]ea este pers care a aparut in viata mea tocmai cand aveam nevoie de asemenea persoana,care sa imi dea speranta ca mai exista ceva bun in lumea asta...Si a reusit sa imi dea acea speranta,lumina..asta daca va intrebati daca a facut-o..Cum a facut-o ?SImplu..Prin discutii lungi si interesante pe un balcon,pe care la sfarsit l-am semnat cu scrisul meu tampit..nu va imaginati ca am scris cine stie cat de multe cuvinte...Am scris doar unul singur,care mi-a venit in minte primul:Amintire..Mda..Stiu,suna aiurea..:)) Dar na..vruiam sa gasesc un semn/cuvant care sa dovedeasca si peste timp ca in locul acela m-am schimbat...Poate nu m-am schimbat in totalitate,insa mi-am schimbat modul de a privi unele lucruri si acest unghi de vedere ma ajuta enorm...Maai continui maine...Mor de somn..[Habar nu am de ce tot vorbesc la plural..:)) Poate pentru voi,prietenii mei imaginari..:) Noapte buna >:D<]

Diferit...

2009-06-19T14:30:00.000-07:00

Am lipsit putin timp,iar in acest timp lucrurile s-au schimbat atat de mult!Prietenii isi fac alti prieteni,care odata ti-au fost si ei prieteni.Te uiti nedumerit spre ei,le urmaresti cu atentie fiecare gest,fiecare cuvant in plus,iar gandul te duce la ce a fost odata.Te cuprinde melancolia si privesti trist..In gol...Deodata te intreaba:"Ce se intampla?",iar tu ca intotdeauna spui "Nimic..",oricum nu vor intelege.Ii privesti cum rad impreuna...Acel ras zgomotos,care iti inunda urechile in intregime...Acel ras care te deprima mai mult decat sa te inveseleasca.Iti par schimbati.Nu poti realiza ce se intampla...Daca chiar sunt ei..Aceiasi... nu mai sunt aceiasi pe care i-ai cunoscut..Sau poate,mai bine zis,nu sunt aceiasi pe care ti i-ai imaginat.Timpul a trecut...Nu va mai fi nimic la fel!

Zambete false..Ganduri demonice...Visele tale la mana altor persoane.Ele fac ceea ce ti-ai dorit tu cel mai mult.:) Cand te gandesti la ele,te vezi pe tine...Joaca rolul pe care tu trebuia sa il joci.
Iar tu ce faci?Iti spui ca asta e viata si mergi mai departe.Ai observat ca ai cate ceva de invatat din fiecare.Tot ce trebuie este sa astepti!Va urma si timpul tau sa fi fericit!Trebuie doar sa lupti!

Undeva..

2009-05-27T13:08:00.000-07:00

Ma aflu undeva..In gara.Pe scaunele de asteptare.Ce astept?Pe cine astept?Nimic...Pe nimeni.Oare?Poate ca trenul vietii sa ma duca mai departe,asa cum scrie in carti.Ce m-a adus aici nu stiu.Poate ca aici este locul ideal pentru a-mi pune in ordine gandurile si a-mi scrie in carnetel despre framantarile vietii...Imi creste inima cand vad ca gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima modul de gandire despre viata,insa toate aceste cuvinte sporesc dramatismul,din care savurez.Oricum nu sunt singura persoana care savureaza dramatismul din plin..Noi oamenii defel fara sa constientizam cautam situatii dramatice din care savuram.
Pana la urma cred ca astept viitorul...Imi dau seama ca tot ceea ce inseamna prezent se transforma-n trecut.Cate o secunda se scurge si se transforma in ore, zile,luni,ani.Au trecut deja 8 ani...8 ani de scoala.In ultimii 4 ani m-am atasat mult de profesori...De colegi nu mai vorbesc.Chiar daca am avut niste colegi cam copilarosi cu care am avut diverse certuri imi dau seama ca tot ii iubesc.Imi voi aminti de fiecare in parte...Aici nici nu am loc sa scriu despre fiecare...Fiecare este special in felul sau si as avea multe de scris despre ei.Am avut de invatat de la fiecare in parte.Viata mea se va schimba de la toamna incolo...O sa am alt oras...Cu alti prieteni..Cu alti colegi..Cu alte tipuri de oameni.La inceput imi va fi greu sa ma detasez de ceea ce puteam spune ca este al meu,insa stiu ca voi trece peste.Aceste probleme de detasare am sa le numesc nimicuri.Chiar sunt nimicuri...Pentru ca viata este mult mai dura decat atat,iar daca eu ma opresc din drum la aceste schimbari mai departe ce voi face?Fiecare om pentru a razbi mai departe in viata trebuie sa invete sa fie dur cu el insusi.

Despre puii de curca :>

2009-05-23T10:28:00.000-07:00

Imi iubesc puii de curca.
Stiu...Suna ciudat,insa imi dau seama ca sunt foarte interesanti.Sunt cei mai curiosi si cei mai iubitori pui pe care i-am cunoscut vreodata.:)) Ador privindu-i cum se ingrijesc unul de altul si ador faptul ca nu se feresc de oameni.Le fug mereu ochisorii dupa ceva nou,iar cand privesc poarta deschisa alearga in graba cu piciorusele lor subtiri si cu gatuletul in fata,privind insetati spre Nou.Nu se uita in dreapta,in stanga ci merg inainte,nu se lasa,insa tocmai cand au ajuns la granita cu noul,li s-a inchis poarta.Se intorc dezamagiti inapoi,se aseaza pe pamantul reavan si privesc in gol,insa momentul nu dureaza mult deoarece imediat trebuie sa intervina ceva care sa le distraga atentia.Yugo..Cine altcineva?Yugo sta lenes,intins pe scara,asteptand sa fie mangaiat,insa puisorii de curca sunt curiosi ce este cu adevarat Yugo...S-or fi gandit c-o fi o noua specie de iarba,neingrijita,negricioasa pe care ar trebui sa o incerce si si-au infipt ciocul usor sa ciugule din carliontul bietului caine,care simtind aceasta si-a intors capul si le-a tras o privire,ce i-a facut sa o ia grabiti la fuga,unii intr-o parte,altii in cealalta...Niste aiuriti curiosi.Yugo nu se mai oboseste sa se puna la mintea lor sa ii alerge...Sta prea comod.In acest timp iar isi gasesc ceva interesant de facut.Intotdeauna gasesc ceva interesant care ma surprinde.Sunt tare jucausi...Asteapta doar ceva nou,mic,neinsemnat cum o fi,insa sa fie Nou,pentru ca vor sti sa transforme "nimicul" in bogatie...Si nu orice fel de bogatie.:)

Schimbarea..

2009-05-16T09:43:00.000-07:00

Lumea se schimba...Ramai neclintit cand, peste putin timp iti dai seama cat de mult se schimba persoanele de langa tine,si de ce nu si tu?...Persoane care se schimba in functie de cum bate vantul,pentru a le fi mai bine.Ceasul din perete il auzi clar cum bate...Fiecare tic-tac il simti...Fiecare secunda care trece in plus...Nu poti suporta.Linistea singuratatii te bantuie.Te hotarasti sa pui o melodie si poate nu oricare melodie,o melodie pe care tu ai intiparite amintiri,iar firul gandurilor de duce departe...La momente frumoase.De undeva...Din trecut.Gandurile se tin in lant,chiar si in timpul in care melodia s-a sfarsit,iar tic-tacul il auzi clar, il simti din nou cum iti zbuciuma sufletul.Asta te face sa te gandesti ca tot ce este in mintea ta este o fantezie,iar ca ceasul nu se opreste pentru tine.Urmeaza sa te schimbi si tu.:)

Insuportabil...

2009-05-12T08:02:00.000-07:00

Oamenii mari...Copii...Acelasi lucru.Copiii imita oamenii mari,inconstient.Oamenii mari fac prostii...Copiii fac prostii...Pentru oamenii mari totul inseamna banul nemuncit si distractia...Si pentru copii totul inseamna banul nemuncit si distractia.Oamenii mari se bat,se injura...Si copiii se bat,se injura...Oamenii mari au copii...Si copiii lor au copii,inca de la 14 ani.Oamenii mari fura...Si copiii fura... De la ei...Este un cerc vicios.Si se mai plang de unde vine criza economica.:)) Este ca si in mediu,cand o persoana da cu insecticide pentru a-si apara siesi plantele,insa provoaca disparitia animalelor,iar prin disparitia animalelor are loc disparitia hranei.In final acolo se ajunge.Fiecare se gandeste pentru el.Uita ca datorita mediului si datorita a tot ce il inconjoara traieste...Egoism...Insa isi face rau siesi pana la urma,dupa cum se vede si cu criza economica.Fura pentru el fiecare,insa dupa un timp isi da seama,daca are ceva minte ca s-a furat singur.
Din cate am vazut,nimeni nu mai este interesat de meseria lui.Merg doar pentru bani.Si ce sunt banii pana la urma?Simbolul materialismului!Niciodata nu vom fi fericiti daca visul nostru ramane acela de a castiga foarte multi bani,pentru ca intram intr-o boala grava.:)) In bune.Nu vom fi niciodata multumiti de propria persoana si nu vom avea implinires sufleteasca.Din pacate greu ne ia sa ne dam seama ca lucrurile marunte ne fac viata frumoasa.Din obisnuinta noi uitam de ceea ce avem...Uitam de timpul frumos de afara.Uitam...Multe.Uitam de farmecul fiecarei clipe petrecute alaturi de persoanele ce fac parte din viata noasrta si multe altele.Nu am atat timp sa enumar tot...Cel mai important lucru este ca uitam ca trebuie sa avem vise...vise ce tin de noi,de propria persoana,care ne motiveaza existenta.Multi se lasa in mainile rutinei de zi cu zi...In mainile vietii banale...Fara sens...In loc sa se intrebe si sa-si spuna:Oare ce am eu de facut pentru aceasta lume?Care este menirea mea?Nu m-am nascut degeaba.Trebuie sa fac ceva...Sunt multe de facut...Mi-as dori sa rezolv problemele.Mi-as dori sa stiu ca am contribuit pentru viitor.:)
Daca toti am gandi astfel Romania si lumea de altfel, ar fi alta.Invata sa te cunosti pe tine,priveste-ti viitorul!Am sa revin mai incolo sa continui aceasta tampenie...Pana una alta ramane mottoul de mai devreme.:))) "Invata sa te cunosti pe tine,priveste-ti viitorul!" :))

Poate suntem niste broaste testoase..

2009-05-09T14:55:00.000-07:00

De fiecare data cand ma gandesc la om imi imaginez o broasca testoasa ascunsa in propria-i carapace.De ce?Pentru ca imi dau seama ca noi toti purtam cate o carapace,care ascunde poate cea mai importanta parte din fiinta noastra...Fiecare framantare,fiecare zbucium sufletesc se afla acolo strans,ascuns,ghemuit.Vrea sa iasa la lumina,insa ii este teama,caci il vor durea ochii.Lumina este prea puternica afara,iar inauntru-i intuneric,insa pace.Este un pui dezorientat,care traieste in minciuna pentru liniste,insa care isi pierde sensul.Se intreaba ce-i cu el la un moment dat,insa atunci deja este prea tarziu.Lumina devine orbitoare.Momentul potrivit pentru a-si scoate capul era dimineata,insa a pierit pentru ca se considera prea copil pentru a face-o.:)

Evadarea

2009-05-05T11:09:00.000-07:00

Am evadat.De ce anume am evadat?De responsabilitati , de necunoscut...Am simtit teama...O teama care pe parcurs s-a transformat intr-o dorinta de a-mi depasi conditia.Aceasta a sapat in sufletul meu o groapa adanca,iar dinauntrul ei a tasnit un izvor de energie care a invadat fiecare coltisor al trupului meu.Astazi,in drum spre casa m-am gandit la teama care ma cuprindea si ma intrebam:Oare nu as putea sa o vad asa meru de sus,s-o vad ca pe ceva trecator,sa fiu spectatorul desfasurarii sale cum fac acum?Mi-as dori sa privesc uneori situatiile cum priveste adultul jocurile copiilor...Sa transform drama interioara in comedie.Ma uit printre randurile scrise de mine si mi se par o tampenie,poate o copilarie.Imi dau seama ca nu pot exprima ceea ce gandesc.Simt in mine mai multe persoane,iar ca sa exprim ceva trebuie sa le imbin armonios pe toate.Uneori simt ca nu am nici macar cuvintele potrivite,iar alteori ca vorbeste sau scrie o alta persoana si nu Eu.Acum am tot intrat in comentarii de genul pe blogul acesta idiot,de parca nu as avea altceva de facut.Simt nevoia sa scriu.O alta pierdere de timp.: In fine...Toata situatia aceasta am cam dramatizat-o.:)) Oare unde am lasat optimismul meu?Unde am lasat oare fetita aceea din mine care sorbea cu patima din putinul vietii?Unde mi-au ramas zambetele.Nicaieri...Poate undeva in trecut.Oare a existat candva trecut?Trecutul poate fi doar o carte,a carei intamplari ne marcheaza si ni se ruleaza in minte.Cateva intrebari,cateva vorbe naive...Mereu acelasi stil al continutului,al intrebarilor...Stateam astazi pe banca care este simbolul unui trecut si mi-am amintit de zile insorite,naive insa frumoase.Aveau un farmec aparte....

2009-05-04T12:56:00.000-07:00

Uneori imi place sa subliniez imperfectiunea lumii,iar sentimentele de superioritate interioara se infiripeaza intr-un loc gol din corpul meu..cica se numeste suflet.Dar totusi...Ce este sufletul cu adevarat?Doar partea nepalpabila a trupului?Il simt ca pe un spatiu ce-si are loc undeva langa inima...Un spatiu imaterial,de neatins..Stiu doar ca simt.Dar totusi...E gol.Trebuie umplut.Cand aud de umplutura ma gandesc la ardei umpluti.Acei ardei taiati din radacini,goliti de propriile seminte,indesati cu carne.Oare astfel este fericirea?Sa fi plin de tine si savurat de ceilalti?In timp ce tu deja ti-ai lasat in urma radacinile si semintele...